Terapia somatică te poate ajuta. Ea abordează legătura dintre psihic și corp pentru a reduce stresul

Publicat: 10 august 2026, 10:09Actualizat: 10 august 2026, 10:09

De ce simți anxietatea în piept, respirație sau mușchi. O abordare terapeutică nouă pornește chiar de acolo

Terapia somatică te poate ajuta atunci când simți că stresul, anxietatea sau urmele unor experiențe grele se văd clar în corp, nu doar în gânduri. Abordarea pornește de la relația dintre procesele psihologice și experiențele corporale și urmărește reglarea emoțională prin atenția acordată senzațiilor fizice.

Asta înseamnă că nu lucrezi doar cu ceea ce poți explica rațional. În situații percepute drept amenințătoare, organismul își schimbă ritmul cardiac și respirația, crește tensiunea musculară și activează sistemul nervos autonom. Iar când stresul devine cronic sau există experiențe traumatice, corpul poate rămâne în această reacție chiar și în contexte sigure.

De aici vine utilitatea terapiei somatice ca alternativă sau completare la psihoterapia bazată pe conversație. Când înțelegerea rațională nu reușește să reducă starea de alertă din corp, această abordare mută atenția spre felul în care experiența este trăită fizic: tensiune musculară, schimbări în respirație, senzația de presiune, căldură sau frig, tremur și impulsul de a te mișca.

Emoțiile au, de fapt, și o componentă corporală. Cercetările arată că anxietatea, furia, tristețea sau bucuria nu sunt resimțite doar psihologic, ci vin însoțite de modificări fizice pe care le poți percepe în corp. Cum relatează Psychologies, terapia somatică lucrează tocmai cu aceste semnale, în loc să le trateze ca pe un detaliu secundar.

Un concept important aici este interocepția, adică perceperea semnalelor din interiorul corpului. Această capacitate contribuie la reglarea emoțională și la reconstruirea sentimentului de siguranță, mai ales atunci când organismul a învățat să rămână în alertă mai mult decât ar fi nevoie.

Cum funcționează abordările somatice

Abordările somatice lucrează prin intervenții de tip „bottom-up”, adică pornesc de la reacțiile și senzațiile corporale și le integrează treptat cu emoțiile și procesele cognitive. Pentru multe persoane, acesta este pasul care lipsește atunci când știu ce li se întâmplă, dar corpul continuă să reacționeze ca și cum pericolul ar fi încă prezent.

În această zonă intră și Terapia Somatic Experiencing, un exemplu de abordare somatică. Ea include orientarea către resurse și lucrul gradual cu senzațiile asociate traumei, iar studiile îi investighează efectele asupra simptomelor stresului posttraumatic și asupra celor afective și somatice.

Când observi că emoțiile tale se mută imediat în corp

Subiectul te privește direct dacă remarci că o stare emoțională dificilă îți schimbă repede respirația, îți încordează mușchii sau îți dă senzația de presiune, căldură, frig ori tremur. Terapia somatică este folosită în special în lucrul cu trauma și stresul posttraumatic, dar și în anxietate, stres și simptome corporale asociate unor stări emoționale dificile.

Și nervul vag are un rol important în această ecuație. Este unul dintre principalii nervi implicați în comunicarea dintre creier și organele interne și participă la reglarea cardiovasculară și respiratorie, răspunsurile emoționale, recuperarea fiziologică și adaptarea la stres.

De aceea, respirația controlată și biofeedback-ul bazat pe variabilitatea ritmului cardiac sunt intervenții studiate în legătură cu reglarea autonomă implicată de nervul vag.

Citește și: