Interocepția ar putea fi al șaselea simț al corpului. Cum îți poate influența foamea, anxietatea și starea de spirit

Publicat: 14 iulie 2026, 09:34Actualizat: 14 iulie 2026, 09:34

Foamea care se transformă în iritare, o inimă care bate mai repede și este citită de creier ca semn de pericol, senzațiile din stomac care nu mai sunt înțelese corect chiar nici după revenirea la o greutate normală. Toate aceste reacții sunt legate de un mecanism despre care cercetătorii vorbesc tot mai des ca despre un al șaselea simț al corpului: interocepția.

Deși discuțiile publice despre percepție se opresc aproape mereu la cele cinci simțuri clasice, cercetarea arată că orientarea omului în propria biologie este mult mai complexă. Barry Smith de la University of London a sugerat, într-o analiză separată a capacităților umane, că oamenii ar putea avea, în realitate, până la 33 de simțuri distincte. Dintre acestea, interocepția a ajuns în centrul atenției pentru că ar avea un rol absolut crucial în menținerea sănătății mentale, în reglementarea dispoziției de zi cu zi și în asigurarea stabilității emoționale pe termen lung.

Ce este interocepția și de ce contează dincolo de teorie

Interocepția este sistemul prin care corpul își citește propriile semnale interne. În permanență, organismul monitorizează și procesează o cantitate uriașă de date fiziologice: ritmul cardiac, senzația de foame, frecvența respirației, mișcările și senzațiile intestinale, precum și nivelul de tensiune musculară. Modul în care creierul decodifică aceste informații influențează direct reacțiile umane, de la o simplă senzație de foame până la afecțiuni medicale grave, precum anorexia nervoasă sau tulburările severe de anxietate.

Când acest sistem intern este bine calibrat, omul identifică mai corect și mai repede nevoia de a mânca, schimbările subtile ale respirației sau momentul în care inima începe să bată mai alert în situații de stres. Studiile indică faptul că o interocepție puternică și precisă este asociată direct cu mult mai puține schimbări de dispoziție ca răspuns la senzația de foame.

Aici apare și una dintre cele mai recognoscibile manifestări ale unei interocepții slabe. Atunci când corpul cere hrană, iar comunicarea dintre stomac și creier nu este clară, vulnerabilitatea emoțională crește, iar foamea poate aluneca rapid spre starea pe care literatura de specialitate o numește „hangry”. Nils Kroemer, medic psiholog la Universitatea din Tübingen, a explicat că persoanele cu o interocepție puternică nu recurg pur și simplu la înfometare, ci pur și simplu nu devin „hangry” atunci când se întâmplă să le fie foame, păstrându-și calmul chiar și în absența mâncării.

Potrivit Vice, această legătură dintre semnalele fizice și reacțiile psihologice schimbă modul în care medicina modernă privește stările de anxietate și episoadele de depresie. Ideea că disconfortul emoțional poate porni dintr-o citire defectuoasă a tensiunii musculare sau a respirației le oferă pacienților un alt cadru de înțelegere a propriului corp.

De ce interocepția este importantă în anxietate, depresie și diferențele dintre femei și bărbați

Felul în care creierul interpretează semnalele interne nu este uniform de la o persoană la alta. Diferențele devin clare mai ales când datele sunt analizate în funcție de gen. O analiză riguroasă a 93 de studii de specialitate, realizată de cercetătorii Murphy și Prentice, a demonstrat fără echivoc că interocepția diferă între bărbați și femei.

Rezultatele au arătat că femeile prezintă o precizie mai scăzută în sarcinile specifice legate de monitorizarea activității inimii, în comparație cu bărbații implicați în aceleași experimente. Cercetătorii sugerează că această precizie mai redusă în percepția semnalelor cardiace ar putea explica parțial prevalența mult mai mare a stărilor de anxietate și a depresiei în rândul populației feminine, în special în perioada de după pubertate.

Mecanismul este relevant tocmai pentru că o reacție fiziologică banală poate primi o interpretare greșită. Dacă o accelerare inofensivă a bătăilor inimii este citită de creier drept semnal de panică sau pericol iminent, riscul de a dezvolta episoade de anxietate crește considerabil, cu efect direct asupra calității vieții.

Ce au găsit cercetătorii la pacientele cu anorexie nervoasă

Interocepția devine și mai importantă când legătura dintre corp și creier este sever afectată, așa cum se întâmplă în tulburările de alimentație. Un studiu desfășurat la UCLA a analizat în profunzime aceste mecanisme și a descoperit disfuncții semnificative în semnalizarea dintre intestin și creier, concentrându-se pe femeile și fetele spitalizate cu diagnosticul de anorexie nervoasă.

Una dintre observațiile cele mai importante a privit perioada de tratament. Studiul a arătat că aceste diferențe majore în comunicarea fiziologică se mențineau și erau observate chiar și după restabilirea greutății corporale normale a pacientelor. Cu alte cuvinte, refacerea masei corporale nu repara automat și circuitele defecte prin care creierul interpreta senzațiile de la nivelul stomacului.

Cercetătorii subliniază că aceste probleme persistente de comunicare între corp și creier indică o vulnerabilitate ascunsă, activă mult timp după normalizarea greutății. Exact aceste disfuncții nerezolvate pot contribui în mod direct la cazurile de recidivă, ceea ce arată că vindecarea anorexiei nervoase cere mai mult decât simpla realimentare fizică. Este nevoie de o reînvățare profundă a modului în care pacienții își aud propriul organism.

Un concept disputat, dar greu de ignorat

Chiar dacă mecanismele biologice din spatele interocepției atrag interes tot mai mare, conceptul nu este lipsit de critici. În anul 2024, Felix Schoeller, cercetător cognitiv în cadrul MIT, a publicat în revista de specialitate Frontiers in Psychology o lucrare detaliată în care susține că termenul de interocepție a devenit, de-a lungul timpului, prea vag pentru a mai fi considerat util din punct de vedere științific.

Definițiile exacte continuă să provoace dezbateri între specialiști. Chiar și așa, mecanismele biologice asociate acestui concept oferă în continuare explicații vitale pentru felul în care oamenii își gestionează corpul și emoțiile.

Semnalele mici din rutină care pot schimba echilibrul psihic

Atenția la ritmul cardiac, conștientizarea senzațiilor intestinale, monitorizarea respirației și recunoașterea tensiunii musculare acumulate pe parcursul zilei sunt modalități prin care acest sistem de orientare internă poate fi calibrat. Literatura de specialitate arată că abilitatea de a lega corect o stare bruscă de iritare de o simplă lipsă de hrană protejează individul împotriva epuizării emoționale.

Când organismul este perceput cu acuratețe ridicată, o senzație acută de gol în stomac rămâne ceea ce este: o nevoie fiziologică de calorii. În lipsa acestei lecturi corecte, aceeași senzație poate fi transformată inconștient într-o criză emoțională sau într-un episod de anxietate ascuțită.

Datele strânse până acum, de la analiza ritmului cardiac și diferențele de gen identificate de Murphy și Prentice, până la mecanismele complexe ale anorexiei descoperite la UCLA, indică aceeași direcție. Capacitatea de a descifra corect semnalele pe care le transmite propriul corp, de la o simplă bătaie a inimii până la o respirație superficială, formează fundația pe care se construiește sănătatea mintală pe termen lung, protejând mintea de confuzie și de reacții disproporționate.

Citește și: