De ce femeile sunt criticate pentru felul în care se îmbracă

Femeile duc adesea zilnic povara unei contradicții imposibile. Dacă aleg haine sobre, pot fi considerate nesigure, iar dacă optează pentru o ținută îndrăzneață, riscă să fie văzute drept lipsite de profesionalism. În acest joc fără ieșire presiunea nu rămâne doar la nivel de comentariu. Se mută în minte, în felul în care vă priviți și în energia pe care o pierdeți înainte de a ieși din casă.

Un studiu realizat de cercetătoarea Barbara Fredrickson a demonstrat un lucru concret. Participantele care au probat un costum de baie au obținut rezultate semnificativ mai slabe la un test de matematică decât cele care purtau un pulover larg, în timp ce performanța bărbaților nu a fost afectată. Când atenția se mută pe felul în care arătați, mintea rămâne cu mai puține resurse pentru ce aveți de făcut.

Aici apare ceea ce psihologii numesc auto-obiectificare (self-objectification), adică momentul în care începeți să vă evaluați prin ochii altora. Această monitorizare continuă este asociată cu anxietate, rușine, nemulțumire corporală și scăderea performanței cognitive. Cu alte cuvinte, vă consumați anticipând judecata și plătiți cu liniștea, concentrarea și uneori chiar cu felul în care funcționați într-o zi obișnuită.

Critica altora și mecanismele interne din spatele presiunii sociale

Psihologul Olga Ghițac leagă fenomenul de două surse clare. Prima este lumea interioară a celui care judecă, iar a doua este presiunea socială în care trăim.

„Cred că sunt două mecanisme importante. Primul ține de lumea noastră interioară. Din experiența mea de psihoterapeut, un om împăcat cu sine simte foarte rar nevoia să-l judece pe celălalt. În schimb, atunci când există multă nemulțumire, stres sau o critică interioară puternică, este mai ușor să proiectăm toate acestea în exterior. În teoria părților vorbim despre faptul că partea noastră rănită încearcă să se protejeze criticând. Ne protejează oferindu-ne, pentru câteva clipe, senzația că suntem mai buni sau mai valoroși decât celălalt. Dar este o protecție iluzorie. Este ca și cum ai încerca să-ți potolești foamea bând apă în loc să mănânci. Pentru moment apare o senzație de alinare, însă adevărata nevoie rămâne neîmplinită și revine din nou.”

Acest lucru schimbă și felul în care priviți comentariile care vă ating. Ele nu spun doar ceva despre dumneavoastră, ci foarte des despre rana, stresul sau nemulțumirea celui care le rostește. Asta nu le face plăcute, dar le mută din zona de verdict despre valoarea dumneavoastră în zona de reflex al nesiguranței altcuiva.

Tot acest fond este amplificat în mediul online, potrivit Adevarul. Consumul capătă aerul unei competiții, iar ritmul alert schimbă felul în care privim oamenii.

„Al doilea ține de lumea în care trăim. Tehnologia și rețelele sociale au schimbat complet raportarea noastră la timp. Moda se schimbă într-un ritm amețitor, apar permanent tendințe noi, iar consumul a devenit o formă de competiție. Ajungem astfel să evaluăm oamenii prin lucrurile pe care le poartă și nu prin ceea ce sunt.”

Pentru dumneavoastră miza e simplă și foarte personală. Dacă alegerea hainelor vine din frica de a nu fi judecată, hainele nu mai sunt expresie personală. Devin o strategie de adaptare la așteptările altora. Iar când se întâmplă asta, libertatea de a fi dumneavoastră înșivă începe să se îngusteze puțin câte puțin.

Cum judecata afectează și persoana care critică

Există și un mecanism neuropsihologic clar în spatele impulsului de a critica.

„În momentul în care trăim prin ochii celorlalți, pierdem contactul cu noi înșine. Ne consumăm energia încercând să anticipăm judecata și ajungem să ne criticăm singuri înainte să o facă altcineva. Există și un mecanism neuropsihologic interesant. Atunci când îi criticăm pe ceilalți, apare pentru scurt timp o senzație de superioritate și o mică descărcare de dopamină, motiv pentru care critica poate deveni un obicei. Dar efectul dispare foarte repede, iar golul interior rămâne. Mai mult, creierul nu separă complet critica îndreptată spre altcineva de propria noastră experiență interioară. Reacțiile de stres și de critică se produc în noi, astfel încât, într-un fel, fiecare judecată îl rănește și pe cel care o rostește.”

Aici este și primul semn la care merită să fiți atente. Dacă înainte să plecați de acasă vă surprindeți întrebându-vă obsesiv ce vor spune ceilalți, e posibil să nu mai alegeți pentru dumneavoastră. Întrebarea pe care o propune psihologul este directă și utilă. „Dacă aș ști sigur că nimeni nu mă va judeca, m-aș îmbrăca la fel?” Dacă răspunsul este nu, această diferență spune mult despre cât spațiu a ocupat frica în locul preferinței reale.

Există desigur contexte în care normele vestimentare sunt firești și necesare. Problema apare atunci când alegerea este dictată exclusiv de teama de a fi evaluată. În acel punct nu mai e adaptare, ci pierderea libertății personale.

Cum reduceți impactul judecăților externe

Primul pas este observarea propriei reacții. Când simțiți impulsul de a judeca pe cineva pentru cum arată sau pentru cum s-a îmbrăcat, merită să vă întrebați ce spune acea reacție despre dumneavoastră. De multe ori răspunsul nu are legătură cu persoana din față, ci cu propriile nesiguranțe. Același filtru vă poate ajuta și când sunteți dumneavoastră cele judecate. Comentariul primit nu trebuie preluat automat ca adevăr.

Mai este ceva liniștitor în toată povestea asta. Judecățile celorlalți nu pot fi oprite complet. Dar puterea lor poate fi redusă. Când începeți să vă construiți valoarea dincolo de aspectul fizic și să vă acceptați mai mult, opiniile din jur nu mai ajung să vă definească identitatea. De aici se schimbă și ziua de mâine. Veți avea mai puțină energie irosită pe anticiparea criticii și mai mult spațiu mental pentru ce aveți de trăit, de gândit și de făcut. Dumneavoastră cu ce criteriu vă îmbrăcați data viitoare când deschideți dulapul?

Citește și: