Cum alegi ambalajele pentru mâncare după limitele pentru PFAS aplicate din 12 august 2026

Publicat: 14 octombrie 2026, 14:15Actualizat: 14 octombrie 2026, 14:15

Din 12 august 2026, ambalajele care intră în contact cu mâncarea ta nu mai pot fi introduse pe piața Uniunii Europene, inclusiv în România, dacă ating sau depășesc limitele stabilite pentru substanțele per- și polifluoroalchilice (PFAS). Pentru alegerile de zi cu zi, ai trei pași de precauție: verificarea informațiilor despre ambalaj, evitarea reîncălzirii în recipiente despre care nu ai informații și semnalarea produselor suspectate de neconformitate.

Verifică informațiile despre ambalaj înainte să încălzești mâncarea

Pentru alimentele grase și calde, InfoCons recomandă să preferi ambalajele despre care producătorul declară că sunt fără PFAS. Recomandările asociației de protecția consumatorilor se aplică atât când alegi produsul, cât și când folosești recipientul acasă:

Citește eticheta și informațiile producătorului. Caută declarația privind absența PFAS și datele prin care poți identifica și contacta producătorul sau importatorul ambalajului.
Evită reîncălzirea alimentelor direct în ambalaje despre care nu ai informații. Precauția este relevantă mai ales pentru mâncarea grasă și caldă.
Semnalează un ambalaj pe care îl suspectezi de neconformitate. Poți trimite o sesizare asociației sau autorităților de protecția consumatorilor.

Declarația că producătorul nu a adăugat intenționat PFAS nu dovedește, singură, respectarea limitelor legale. Regulile acoperă și contaminarea neintenționată, iar verificarea conformității presupune dovezi privind concentrațiile din ambalaj.

PFAS pot apărea în cutii de pizza și recipiente pentru mâncare la pachet

PFAS formează un grup de mii de substanțe chimice sintetice, folosite pentru rezistența la apă, grăsimi și căldură. Industria alimentară le-a utilizat timp de zeci de ani, inclusiv în materiale de hârtie și carton.

Le poți întâlni în ambalaje pentru fast-food, cutii de pizza, recipiente pentru mâncare la pachet, hârtie pentru panificație, hârtii de copt și pungi de popcorn destinate cuptorului cu microunde. Proprietatea urmărită este tocmai aceea de a împiedica apa și grăsimea să pătrundă în material.

Denumirea de substanțe chimice eterne vine din faptul că se descompun extrem de greu în mediu și se acumulează în timp. Substanțele vizate de regulament fie sunt foarte persistente, fie se transformă în mediu în alte PFAS foarte persistente.

Un număr mare de substanțe din acest grup sunt asociate cu efecte grave asupra sănătății: pot provoca apariția cancerului, modificări ale materialului genetic, efecte toxice asupra reproducerii, inclusiv efecte transmise prin alăptare, și afectarea unor organe. Aceste asocieri nu descriu în mod identic fiecare substanță din grup.

PFAS din materialele care ating alimentele pot ajunge în organism prin acest contact. Restricția urmărește reducerea expunerii prin ambalaje, într-un context în care un european folosește, în medie, aproape jumătate de kilogram de ambalaje zilnic.

Regulamentul stabilește trei praguri pentru ambalajele alimentare

Regulamentul (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje înlocuiește directiva din 1994 și stabilește reguli unitare în statele membre. Pentru PFAS, condiția de introducere pe piață privește concentrațiile măsurate: ambalajul trebuie să rămână sub fiecare dintre pragurile aplicabile.

Un ambalaj alimentar nu mai poate fi introdus pe piață dacă atinge sau depășește oricare dintre aceste valori:

25 ppb, adică părți per miliard, pentru orice PFAS individual. Măsurarea se face prin analiză specifică, iar PFAS polimerice sunt excluse din această cuantificare.
250 ppb pentru suma PFAS. Se folosește suma rezultatelor analizelor specifice, după caz cu degradarea prealabilă a precursorilor, substanțe care se transformă în PFAS. Și aici, PFAS polimerice sunt excluse din cuantificare.
50 ppm, adică părți per milion, pentru PFAS total. Acest prag include și PFAS polimerice.

Ambalajele cu concentrații sub toate limitele aplicabile pot fi introduse pe piață. Prin urmare, respectarea regulamentului nu echivalează automat cu absența completă a PFAS.

Dacă fluorul total depășește 50 mg/kg, operatorii din lanțul de aprovizionare trebuie să furnizeze, la cerere, dovada cantității de fluor provenite din PFAS sau din alte surse. Această dovadă intră în documentația tehnică necesară producătorului ori importatorului.

Data fabricării nu scutește stocurile vechi de verificare

Pentru aplicarea restricției contează introducerea pe piață, adică prima punere la dispoziție a produsului în Uniunea Europeană, în cadrul unei activități comerciale. Ambalajele introduse astfel începând cu data aplicării regulii trebuie să respecte pragurile chiar dacă au fost fabricate anterior.

Potrivit explicației publicate de Global Law Experts, stocurile neconforme păstrate în depozit nu sunt exceptate doar pentru că sunt mai vechi. Firmele pot verifica prin teste dacă ambalajele respectă pragurile, pot modifica sau înlocui materialele neconforme ori pot elimina stocurile care nu pot fi aduse în conformitate.

Analizele au roluri diferite. Testarea specifică identifică substanțele căutate de laborator, dar nu detectează automat compușii care lipsesc de pe lista analizată. Măsurarea fluorului total oferă o verificare mai largă, însă poate înregistra și fluor care nu provine din PFAS, ceea ce poate impune analize suplimentare.

Pentru demonstrarea conformității sunt relevante laboratoarele acreditate, probele care reflectă variațiile dintre produse și păstrarea metodelor de testare. Un rezultat favorabil obținut pe o probă nereprezentativă nu demonstrează conformitatea întregului stoc.

Producătorii și importatorii răspund pentru dovezile de conformitate

Producătorii au obligația să întocmească și să păstreze documentația tehnică prin care demonstrează respectarea standardelor europene. Importatorii verifică atât conformitatea, cât și trasabilitatea, adică posibilitatea de a urmări proveniența și parcursul produselor.

Distribuitorii trebuie să refuze punerea pe piață atunci când au motive întemeiate să creadă că ambalajele încalcă regulile. Pentru importuri, documentele de conformitate trebuie pregătite înainte de sosirea mărfurilor, astfel încât să poată fi prezentate la verificări.

Companiile care introduc ambalaje pe o piață națională contribuie financiar la colectarea, sortarea, reciclarea și gestionarea deșeurilor rezultate. Noul cadru urmărește să reducă diferențele dintre legislațiile naționale și să faciliteze comerțul între statele membre, extinzând responsabilitățile firmelor pe întregul lanț de aprovizionare.

Autoritățile de supraveghere a pieței pot solicita documentația tehnică, pot preleva probe și pot cere măsuri de corectare a neconformităților. Sancțiunile sunt stabilite la nivel național, iar informațiile despre produsele neconforme pot fi transmise între statele membre.

Restricțiile pentru alte ambalaje se aplică treptat

Cea mai mare parte a obligațiilor privind trasabilitatea, posibilitatea de reciclare și obiectivele de reutilizare devine obligatorie din 2030. Noile ambalaje vor trebui să poarte informații standardizate și clare, care să permită identificarea rapidă a producătorului sau importatorului.

Potrivit relatării Libertatea, printre formatele vizate de restrângerea treptată se află ambalajele pentru porții foarte mici, inclusiv sticluțele de șampon și gel de duș din hoteluri, precum și anumite ambalaje din plastic de unică folosință considerate inutile. Procentele de reducere și termenele diferă după material, destinație și contactul cu alimentele.

Ambalajele medicale și cele destinate produselor periculoase au derogări și calendare diferite, pentru protejarea siguranței, a stabilității produselor și a accesului pacienților la medicamente.

Până la 12 august 2030, Comisia Europeană va evalua dacă restricția privind PFAS trebuie modificată sau abrogată, pentru a evita suprapunerile cu alte reglementări europene privind substanțele chimice.

Citește și: