Pacienții cu artroză au raportat dureri mai mici timp de un an după o intervenție prin cateter

Publicat: 14 octombrie 2026, 09:36Actualizat: 14 octombrie 2026, 09:36

Pacienții cu artroză a genunchiului care aveau dureri în ciuda tratamentelor obișnuite au raportat ameliorarea durerii și a mobilității timp de cel puțin 12 luni după embolizarea arterelor geniculare, o intervenție prin cateter. Studiul a inclus 194 de persoane, iar dintre cele care au completat evaluarea durerii la un an, 80% au avut o ameliorare considerată relevantă clinic. Cercetarea nu a avut un grup de comparație, astfel că rezultatele nu stabilesc cât din beneficiu a fost produs direct de intervenție.

Studiul publicat în Radiology în 2026 a urmărit pacienții înainte și după tratament, într-un singur centru, potrivit ScienceDaily, care prezintă informații furnizate de Radiological Society of North America. Grupul a cuprins 114 femei și 80 de bărbați, cu vârsta mediană de 69 de ani și indicele de masă corporală median de 28,4. Indicele de masă corporală exprimă greutatea în raport cu înălțimea.

Toți participanții continuau să aibă simptome după cel puțin trei luni de îngrijire convențională: fizioterapie, medicamente antiinflamatoare și injecții în genunchi. Aceasta este situația pentru care cercetătorii explorează o opțiune între tratamentele obișnuite și înlocuirea articulației.

„Pentru mulți pacienți cu artroză a genunchiului, există astăzi un gol real între opțiunile de tratament. Măsurile conservatoare, precum injecțiile intraarticulare, nu mai oferă suficientă ameliorare, dar înlocuirea articulației nu este o opțiune din motive medicale sau personale”, a declarat Florian Nima Fleckenstein, director adjunct al Radiologiei Intervenționale, Campus Mitte, Charité Universitätsmedizin Berlin, în informațiile furnizate de Radiological Society of North America.

Pe scala numerică a durerii, de la 0 la 10, scorul median a coborât de la 7 înaintea intervenției la 4 după șase săptămâni. La șase luni ajunsese la 3 și s-a menținut la acest nivel la evaluarea de la un an. Reducerea a fost de peste jumătate față de valoarea inițială.

Evaluările au urmărit și simptomele, mișcarea și calitatea vieții. Pentru acestea, cercetătorii au folosit un chestionar standardizat despre efectele leziunilor și artrozei genunchiului asupra vieții cotidiene. Scorurile mediane au evoluat astfel între momentul de dinaintea tratamentului și evaluarea de la 12 luni:

Activități zilnice: de la 53 la 71,5, cu ameliorări ale unor mișcări precum mersul și urcatul scărilor.
Sport și recreere: de la 15 la 36, pentru activități care solicită mai mult genunchiul.
Simptomele artrozei: de la 51 la 68.
Durere: de la 44 la 65; în această categorie, 0 înseamnă durere extremă, iar 100 înseamnă absența durerii.
Calitatea vieții: de la 19 la 40.

Despre schimbările observate în viața participanților, Fleckenstein a spus: „În grupul nostru, am observat o scădere semnificativă a durerii și o creștere semnificativă a funcționalității, inclusiv în sport, recreere și activitățile zilnice. Cel mai important, calitatea vieții lor a crescut semnificativ”.

Pentru a deosebi o schimbare observabilă în viața de zi cu zi de o diferență mică între scoruri, echipa a folosit praguri stabilite în cercetări anterioare: o scădere de cel puțin 2,0 puncte pe scala numerică a durerii și o creștere de cel puțin 10 puncte în categoriile chestionarului. Acestea reprezintă diferența minimă considerată importantă clinic.

Când interpretezi rezultatul de la un an, contează și câți pacienți au revenit la evaluări. Participarea a fost:

La șase săptămâni: 183 din 194 de pacienți, aproximativ 94%.
La trei luni: 172 din 194 de pacienți, aproximativ 89%.
La 12 luni: 154 din 194 de pacienți, aproximativ 79%.

La controlul de la șase luni, pacienții au fost examinați și în persoană de un chirurg ortoped.

Intervenția vizează vasele anormale, nu înlocuiește articulația

Artroza este cea mai frecventă formă de artrită la nivel mondial și o cauză importantă de dizabilitate.

Boala implică deteriorarea treptată a cartilajului, țesutul care protejează capetele oaselor. Durerea poate avea însă mai multe componente: inflamația din articulație, modificările țesuturilor din jur și sensibilitatea crescută a nervilor care transmit semnalele dureroase. Mersul, urcatul scărilor, exercițiile și statul în picioare pentru perioade lungi pot deveni dificile.

Embolizarea arterelor geniculare urmărește vasele de sânge anormale apărute în jurul articulației inflamate. Ele se pot dezvolta în interiorul și în jurul membranei sinoviale, învelișul subțire care căptușește articulația. Înmulțirea lor poate întreține inflamația și favoriza dezvoltarea nervilor implicați în transmiterea durerii.

Un radiolog intervenționist introduce un cateter subțire într-o arteră și îl conduce către vasele vizate. Ghidarea se face prin fluoroscopie, adică imagini cu raze X obținute în timp real. Prin cateter sunt injectate particule microscopice care blochează anumite vase, cu scopul de a reduce inflamația și durerea, păstrând circulația normală a genunchiului.

Procedura este numită embolizare superselectivă deoarece tratează artere mici, alese precis, nu întreaga circulație a articulației. Nu presupune o incizie chirurgicală deschisă sau înlocuirea genunchiului.

În cercetări anterioare au fost folosite atât materiale care blochează temporar vasele, cât și particule permanente. Aceste variante diferă prin precizia cu care pot fi administrate și prin timpul petrecut în vase. Echipa lui Fleckenstein a testat microsfere pe bază de gelatină, particule sferice cu dimensiuni controlate, concepute să se dizolve în câteva ore. Intenția este combinarea caracterului temporar cu administrarea precisă.

Intervențiile au avut loc între iulie și noiembrie 2024. Dintre participanți, 45, reprezentând 23%, aveau artroză la ambii genunchi și au primit două tratamente separate. Al doilea a fost efectuat în cel mult patru săptămâni după primul.

În total, echipa a efectuat 239 de proceduri, toate reușite tehnic: vasele pe care medicii intenționau să le trateze au fost tratate. Reușita tehnică descrie efectuarea intervenției, nu dispariția durerii pentru fiecare pacient.

Nu au fost înregistrate evenimente adverse moderate sau severe. Complicații ușoare și temporare au apărut la 6,7% dintre proceduri: modificări de scurtă durată ale culorii pielii în apropierea zonei tratate și o acumulare superficială de sânge lângă locul introducerii cateterului. Acestea s-au remis fără urmări de durată.

Fleckenstein consideră că intervenția ar putea avea și un efect asupra evoluției bolii: „Prin reducerea atât a inflamației, cât și a durerii, embolizarea arterelor geniculare cu microsfere resorbabile ar putea fi prima procedură care modifică evoluția bolii, încetinindu-i progresia”.

Această posibilitate rămâne o ipoteză. Studiul nu a demonstrat prevenirea deteriorării cartilajului sau repararea leziunilor existente și nu a evaluat dacă pacienții vor evita ulterior înlocuirea genunchiului.

Cercetătorul a descris procedura ca pe o abordare care modifică interacțiunile anormale dintre vase și nervii implicați în durere. El a apreciat rezultatele privind siguranța și ameliorarea simptomelor și a susținut că, pentru pacientul o singură intervenție minim invazivă ar putea oferi o ameliorare de durată. Aceste aprecieri trebuie citite împreună cu limitele cercetării.

Alte studii ajută la înțelegerea acestor limite. O cercetare randomizată, în care 50 de pacienți au fost repartizați în grupuri de tratament, publicată în Clinical Radiology în 2026, a comparat embolizarea plus îngrijirea standard cu îngrijirea standard singură. După un an, scorurile durerii se îmbunătățiseră cu 72,7% în primul grup, față de 24,2% în al doilea. Pacienții tratați prin embolizare au raportat și o funcționare mai bună a genunchiului.

În acel studiu s-au folosit particule din alcool polivinilic, nu microsferele de gelatină care se dizolvă rapid. Nu a existat nici o procedură simulată, care să reproducă experiența intervenției fără blocarea vaselor. Prin urmare, efectul fizic al tratamentului este dificil de separat de așteptările pacienților.

O cercetare randomizată cu procedură simulată, publicată în European Radiology în aprilie 2026, a urmărit 58 de pacienți timp de 12 luni. Durerea a scăzut și s-a menținut mai mică în ambele grupuri, dar diferența dintre embolizare și procedura simulată nu a fost semnificativă statistic. Nici examinările prin rezonanță magnetică nu au identificat o reducere semnificativă a inflamației articulare atribuibilă embolizării.

O analiză publicată în European Journal of Radiology în septembrie 2026 a reunit 22 de studii cu 633 de pacienți. Deși durerea se ameliorase frecvent după tratament, combinarea rezultatelor a trei studii randomizate nu a arătat un avantaj semnificativ statistic față de procedurile simulate.

O altă analiză, din iunie 2026, a cuprins 45 de studii și 2.205 pacienți. A consemnat îmbunătățiri ale durerii și funcționării genunchiului, dar a apreciat certitudinea generală a dovezilor drept scăzută sau foarte scăzută. Ameliorările raportate, mai ales în studiile observaționale, nu stabilesc singure cât ajută blocarea vaselor.

În declarația sa de poziție din 2026, Society of Interventional Radiology a susținut oferirea procedurii unor pacienți selectați atent, cu simptome persistente după tratamente conservatoare, în special celor care nu pot face sau doresc să amâne înlocuirea genunchiului. Organizația a subliniat necesitatea pregătirii specialiștilor și a continuării studiilor pentru evaluarea eficacității și siguranței pe termen lung.

Pentru tine, distincția utilă este între ameliorarea simptomelor și modificarea bolii: cercetarea descrie prima, fără să o dovedească pe a doua. Tratamentele obișnuite încep cu fizioterapie, medicamente și injecții, iar înlocuirea genunchiului poate fi luată în considerare când acestea nu mai oferă suficientă ameliorare.

La momentul publicării, studiul lui Fleckenstein era cea mai mare cercetare clinică publicată pentru această variantă cu microsfere de gelatină rapid resorbabile. Urmărirea mai îndelungată și studii controlate mai mari sunt necesare pentru a stabili durata beneficiilor, ce pacienți răspund cel mai bine și dacă aceste particule au avantaje față de alte materiale folosite la embolizare.