Cum sa iti resetezi emotiile si stresul in 90 de secunde

Te-ai enervat vreodată atât de tare încât ai simțit că îți strici toată ziua? Fostul director Google X, Mo Gawdat, a petrecut peste 20 de ani cercetând mecanismele fericirii și a ajuns la o concluzie de-a dreptul fascinantă. O reacție emoțională negativă durează fizic exact 90 de secunde în corpul tău.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Tragedia care a schimbat o viață

Mo Gawdat nu este genul acela de guru care îți vinde cristale pe internet și te învață să te gândești la lucruri pozitive. A fost Chief Business Officer la Google X, divizia faimoasă care se ocupă de proiecte uriașe, de la schimbări climatice la inovații în sănătate. Numai că viața lui s-a oprit brutal în loc în 2014. Fiul său de 21 de ani, Ali, a murit din cauza unei neglijențe medicale care putea fi prevenită, chiar în timpul unei operații de rutină.

La disperare.

Așa s-ar descrie starea oricărui părinte într-o asemenea situație. Dar Gawdat a făcut o alegere diferită. La doar 17 zile după pierderea băiatului său, s-a așezat la birou și a început să scrie o carte pentru a onora memoria lui Ali. A descoperit atunci un adevăr incomod pentru mulți dintre noi: emoțiile noastre pur și simplu au o dată de expirare.

Ce se întâmplă de fapt în corpul tău

Într-o analiză publicată recent de Upworthy, se arată că regula celor 90 de secunde se bazează pe descoperirile medicului neurocercetător de la Harvard, Dr. Jill Bolte Taylor. Aceasta a studiat propriul creier în timp ce suferea un accident vascular cerebral masiv. Când te enervează ceva, amigdala ta cerebrală se comportă ca un paznic surescitat și îți inundă sistemul cu hormoni de stres, precum cortizolul și adrenalina.

Durează fix 90 de secunde ca acești hormoni să fie eliminați din sânge.

Iar aici intervine problema noastră, a tuturor. De ce rămânem furioase sau triste ore întregi? De ce ne stricăm seara acasă după ce am stat bară la bară pe Valea Oltului sau ne-am enervat la casa de marcat în supermarket când am văzut cât a ajuns să coste un coș de cumpărături banal? Pentru că alegem, fără să ne dăm seama, să prelungim starea.

„Ceea ce se întâmplă este că derulezi din nou gândul în capul tău și îți reînnoiești cele 90 de secunde”, explică Mo Gawdat.

Pe bune, chiar așa facem. Ne amintim o remarcă pasiv-agresivă primită pe email și apăsăm iar butonul de panică al corpului, retrăind chimic aceeași dramă la nesfârșit.

Cele trei întrebări care te aduc cu picioarele pe pământ

Când simți că lumea se prăbușește, Gawdat îți propune un test de realitate în trei pași. Prima întrebare este simplă: este adevărat? Autorul susține că „90% dintre lucrurile care ne fac nefericiți nici măcar nu sunt adevărate.” Creierul tău inventează scenarii (uneori demne de filmele de groază) plecând de la un simplu gest de neatenție al partenerului tău.

A doua întrebare te pune la treabă. Pot să iau măsuri? Dacă problema e reală și palpabilă, canalizează-ți energia ca să o rezolvi, nu ca să plângi pe marginea ei.

Și ajungem la a treia întrebare, de departe cea mai grea. Pot să o accept și să creez totuși o viață mai bună în ciuda ei? Aici nu vorbim despre o resemnare toxică, ci despre decizia asumată de a merge mai departe.

„Creierul tău nu este sursa ta de adevăr”, subliniază Gawdat. „Este doar o mașină de supraviețuire. O echipă de căutare. Aruncă gânduri spre tine, sperând că ceva te va proteja. Dar asta nu înseamnă că vreunul dintre ele este adevărat.”

Capcana telefonului și a brațelor încrucișate

Dincolo de gestionarea furiei interioare, modul în care comunicăm nonverbal ne dictează calitatea relațiilor de zi cu zi. Ai observat vreodată cum o simplă privire aruncată spre ecranul telefonului poate îngheța o conversație cu prietena ta cea mai bună?

Cercetătorii numesc acest fenomen phubbing.

Când îți verifici notificările în timp ce cineva îți povestește ceva important, îi transmiți practic că aștepți să apară ceva mai interesant. Iar lucrurile nu se opresc aici. Gândește-te la momentele în care stai cu brațele încrucișate. Poate îți este doar frig sau pur și simplu nu știi ce să faci cu mâinile.

Numai că percepția celor din jur este cu totul alta. Expertul în limbajul corpului Alison Henderson a observat un detaliu esențial. „Percepția este partea importantă. Ei pot crede că un gest este inofensiv pentru că nu intenționează nimic prin el, dar modul în care este perceput devine problema.”

Secretul contactului vizual corect

Lipsa contactului vizual este o altă greșeală tăcută care creează distanță. Când ocolești privirea interlocutorului, cuvintele tale își pierd din greutate.

Aici intervine regula 50/70.

Specialiștii recomandă să menții contactul vizual cam 50% din timp când vorbești tu și aproximativ 70% din timp atunci când asculți. Nu trebuie să transformi discuția într-un concurs de privit fix, pur și simplu lasă-ți privirea să se odihnească pe podul nasului persoanei din fața ta.

Revenind la ecuația fericirii propusă de Mo Gawdat, reține că suferim enorm pentru că realitatea pur și simplu nu se pupă cu ce ne-am imaginat noi.

„Vieții nu îi pasă nicio clipă de tine. Este alegerea ta cum reacționezi la fiecare dintre [provocările vieții]”, spune autorul.

Să fim serioase, sună dur. Dar când te gândești mai bine, e o perspectivă care îți dă o libertate uriașă. Până la urmă, ai la dispoziție exact 90 de secunde ca să fii cât de irațională vrei tu, iar după aceea, ziua îți aparține din nou.