Pare o glumă proastă, dar cifrele de la raft confirmă realitatea din februarie 2026: o pâine în România a ajuns să coste aproape dublu față de una similară în Italia. Un paradox dureros pentru o țară considerată grânarul Europei. Nu vorbim de o scumpire trecătoare, ci de punctul culminant al unei serii de decizii economice care au aruncat costurile direct în farfuria românilor.

De la coada Europei la campioni la prețuri

Pentru a înțelege șocul actual, trebuie să ne întoarcem în timp. Nu cu un deceniu, ci cu doar doi ani. Datele oficiale ale Eurostat pentru anul 2024 arătau o cu totul altă Românie. Atunci, prețurile la alimente și băuturi non-alcoolice în țara noastră erau cu 22% sub media Uniunii Europene. Eram, oficial, una dintre țările cele mai ieftine din blocul comunitar la acest capitol. Această poziție confortabilă a fost însă spulberată într-un timp record.

2025: Anul în care s-a rupt lanțul

Primul semnal de alarmă serios a venit la finalul anului 2025. Statisticile europene au confirmat ceea ce fiecare simțea la casierie: România devenise campioana absolută a scumpirilor la alimente în UE. În timp ce media europeană a inflației alimentare se temperase la un decent 2,8%, România galopa în direcția opusă cu o creștere de 6,7%. Adică de peste două ori mai mult decât restul continentului. Această discrepanță majoră nu a fost un accident, ci efectul direct al unor vulnerabilități structurale și, mai ales, al unor politici care au ignorat efectele în lanț.

Bumerangul energetic: Cum a ajuns factura la gaze în prețul pâinii

Mecanismul care a dus la explozia prețurilor, în special la produse de bază precum pâinea, este legat direct de piața energiei. Experții de la Asociația Energia Inteligentă (AEI) au avertizat încă de la finalul lui 2025 asupra consecințelor. Intenția Guvernului de a introduce un preț administrativ, plafonat, la gaze pentru populație a creat un efect de bumerang economic. Costurile nu au dispărut, ci au fost mutate.

„Costurile care nu vor mai fi plătite de consumatorii casnici vor fi inevitabil transferate spre industrie. Acest tip de intervenție nu elimină costurile, ci le redistribuie, cu efecte directe asupra prețurilor finale ale bunurilor de larg consum”, explica la acea vreme Dumitru Chisăliță, președintele AEI.

Și exact asta s-a întâmplat. Industria, inclusiv cea de panificație, s-a trezit cu facturi la gaze cu până la 15% mai mari față de 2025. Această creștere s-a rostogolit direct în costul de producție. Gazul natural este vital în industria alimentară prin trei canale esențiale: procesarea industrială (adică funcționarea cuptoarelor de pâine), transportul și depozitarea (logistica de la moară la magazin) și inputurile agricole (îngrășăminte pentru grâu, uscare a cerealelor). Când costul energiei crește, prețul final al pâinii explodează. Doar din această componentă energetică, prețul alimentelor a primit un impuls de creștere de circa 5%.

Ce urmează: O prăpastie și mai mare față de UE

Prognozele pentru restul anului 2026 nu aduc vești bune. În timp ce Banca Centrală Europeană estimează o temperare a inflației în zona euro, cu o rată alimentară care să se stabilizeze în jurul a 2,4-2,7%, România riscă să adâncească și mai mult decalajul. Calculele specialiștilor arată că, în scenariul actual, inflația alimentară în România ar putea atinge cote alarmante, între 7,5% și 9,0%. Chiar dacă prognoza generală a inflației de la Banca Națională a României indică o medie de 3,7% la final de an, această cifră maschează creșterile dramatice din coșul de bază.

Tradus în cifre simple, diferența dintre scumpirile din România și cele din UE ar putea deveni și mai pronunțată. De la un raport de 2,4 ori peste media UE în 2025, am putea ajunge la o inflație alimentară de 3,3 ori mai mare în 2026. Așa cum a concluzionat președintele AEI, în lipsa unor decizii coerente, „costurile ascunselor greșite ajung, inevitabil, în farfuria consumatorului”. Iar pentru pâinea de zi cu zi, nota de plată este deja dublă față de cea a unui italian.