După cancer, miza nu se oprește la tratamentul fizic. Unul din doi pacienți dezvoltă o tulburare mintală în 25 de ani

Publicat: 28 iulie 2026, 20:57Actualizat: 28 iulie 2026, 20:57

Pacienții diagnosticați cu cancer sunt de două ori mai predispuși să dezvolte o tulburare mintală pe parcursul vieții decât persoanele fără cancer. Asta arată un studiu danez făcut pe 289.391 de pacienți.

Consecințele apar rapid. În primul an după diagnostic, riscul de a dezvolta o tulburare mintală care necesită spitalizare sau medicamente psihotrope crește de cinci ori. Chiar și după 10 ani, riscul rămâne cu 40% mai mare decât în populația generală.

Pentru cine trece prin boală sau a trecut deja prin ea, supraviețuirea nu este singura cifră importantă. Presiunea psihică poate continua mult după tratamentul fizic. Cele mai frecvente probleme observate la pacienții cu cancer sunt tulburările de anxietate și depresia.

Christoffer Johansen este profesor clinic la Departamentul de Medicină Clinică, Universitatea din Copenhaga și Rigshospitalet. El este cercetător principal al studiului publicat în British Journal of Cancer și a explicat miza în termeni direcți.

„Cancerul este o boală despre care oamenii știu că poate fi fatală. Reprezintă o amenințare la adresa vieții. Ca urmare, primirea unui diagnostic de cancer este, de asemenea, o povară psihologică majoră și poate declanșa reacții precum depresia, anxietatea sau frica de recidivă.”

Studiul demonstrează legătura dintre diagnostic și tulburările mintale

Studiul a comparat cei 289.391 de pacienți diagnosticați cu cancer între 1995 și 2015 cu un grup de control de 1.031.057 de persoane fără cancer. Grupurile au fost potrivite după vârstă, sex și statut socio-economic. Au fost excluși pacienții cu antecedente de boli mintale. Potrivit Medicalxpress, tocmai această selecție întărește legătura dintre diagnosticul de cancer și tulburările mintale apărute ulterior.

Christoffer Johansen a spus clar că diferența observată nu este una marginală.

„Datele noastre arată o diferență substanțială între persoanele cu cancer și cele fără cancer atunci când vine vorba de dezvoltarea tulburărilor mintale.”

Riscul cel mai mare apare la cancerele cu prognostic mai slab, precum cele pancreatic, cerebral, esofagian, pulmonar și hepatic. La polul celălalt, cancerul de sân, de prostată și melanomul au un risc mai scăzut, dar tot semnificativ mai mare decât la populația generală.

Un alt fapt greu de ignorat este persistența riscului. După 10 ani, acesta rămâne încă ridicat.

Christoffer Johansen a numit această persistență una dintre concluziile apăsătoare ale cercetării.

„Este cu siguranță o situație care te pune pe gânduri că riscul rămâne atât de ridicat după 10 ani. Este frapant că aceasta devine aproape o condiție asociată cu a fi un supraviețuitor de cancer.”

Semnele care merită atenție încă de la început

Dacă ați trecut printr-un diagnostic de cancer, mesajul acestor date este simplu: sănătatea mintală nu este un capitol secundar. Primul an cere cea mai mare atenție, fiindcă riscul crește de cinci ori. Vigilența merită păstrată și pe termen lung. Chiar și după 10 ani, riscul rămâne cu 40% peste cel din populația generală.

Merită urmărite mai ales anxietatea, depresia și frica de recidivă. Acestea sunt reacțiile cel mai des observate. Miza este calitatea vieții de zi cu zi, nu doar tratamentul bolii.

Cercetătorul danez spune că îngrijirea oncologică pune accentul mai ales pe partea fizică. Simptomele psihologice și tulburările psihiatrice primesc relativ puțină atenție de-a lungul tratamentului. El propune includerea aspectelor psihologice chiar de la început sau împărțirea responsabilității cu medicii de familie, printr-un plan structurat de monitorizare.

Acest lucru schimbă ceva foarte concret pentru viitorii pacienți. Discuția despre anxietate, depresie sau frica de recidivă are sens încă din primul an după diagnostic, nu abia când simptomele devin greu de dus.

Citește și: