Corina Danu aduce in prim-plan complexitatea vietii noastre interioare prin volumul „Femeia care s-a împrietenit cu mintea ei”. Este un demers clar de psihoeducatie si intelegere, gandit sa desfaca fir in patru toate acele stari pe care le ducem pe picioare zi de zi.

Cum arata epuizarea pe care refuzam sa o vedem

Sa fim sincere, de cate ori nu ai tras de tine pana la ultima picatura de energie? Autoarea descrie perfect femeia cu zeci de roluri intr-un singur corp, cea care a invatat sa fie mereu disponibila, de incredere si implicata pentru toti cei din jur. Ajunge inevitabil la epuizare fizica si emotionala, dar nu o numeste burnout, o numeste „încă puţin”.

Iar aici intervine o perspectiva extrem de blanda asupra modului in care ne raportam la noi insine. Corina Danu explica foarte clar in paginile ei: „Femeia este o succesiune de povești care nu încep și nu se termină la fel, asemenea unei grădini în care nu toate florile se deschid sau se ofilesc în același timp”.

Mic detaliu, mare diferenta.

„Nu există o singură versiune corectă de a fi femeie, sunt doar moduri diferite de a trăi aceeași complexitate”, subliniaza autoarea. Volumul se concentreaza pe cateva povesti care arata exact cum se formeaza si cum se pierde, uneori, o femeie in tumultul vietii moderne.

Rusinile invatate si vizitele la medic

Ti s-a intamplat vreodata sa intri intr-un cabinet medical cu inima stransa, purtand cu tine mai mult decat o simpla problema de sanatate? Intr-un material amplu publicat recent de Psychologies, este adusa in discutie femeia care intra intr-un cabinet de obstetrica-ginecologie cu rusini invatate si frici nespuse. Intra, practic, cu o istorie a felului in care i s-a vorbit sau nu despre propriul corp de-a lungul anilor.

Dar cartea nu se opreste doar la partea emotionala pura. Vei gasi in paginile ei si perspectiva unui medic ginecolog. Aceasta colaborare (foarte necesara in zona de self-care de la noi) explica exact modul in care biologia influenteaza starea de dispozitie, felul in care gandim si reactionam.

Apar si acele momente de cotitura fizica. Femeia care ajunge la menopauza cu senzatia ca isi cunoaste corpul, dar incepe sa nu il mai recunoasca pe deplin, observand schimbari in ritm, energie si somn. Sau femeia pe care diagnosticul de cancer o obliga sa incetineasca, punand-o in fata unei lectii pe care a refuzat sa o invete pana atunci: ingaduinta.

Tiparele din dragoste si relatiile de familie

Intre noi fie vorba, multe dintre deciziile noastre la maturitate pleaca direct din copilarie. Autoarea exploreaza fetita abandonata, cea care nu a fost tinuta in brate de mama si a invatat ca siguranta nu este garantata, devenind astfel femeia care traieste intr-o continua stare de anticipare. Exista si fiica nealintata de tata, cea care invata prea devreme ca apropierea nu este sigura sau disponibila.

Numai ca volumul nu cauta vinovati. Corina Danu precizeaza ferm ca scrierea ei nu este o lupta de gen: „Nu este o pledoarie «noi împotriva bărbaţilor». Pentru că suferinţa, iubirea, temerile, încercările aparţin deopotrivă atât femeilor cât și bărbaţilor”.

Vorbim si despre femeia care se indragosteste de o promisiune, de un viitor imaginat, investind timp si speranta intr-o schimbare care nu mai vine. Sau despre femeia abuzata, cea care nu a plecat cand „trebuia”, uneori din frica de judecata sau frica de a-si pierde viata, alteori din confuzie sau speranta. Tot aici o regasim pe femeia tradata repetat, in forme diferite, pana cand incepe sa realizeze ca alegerile pe care le facea o duceau spre aceleasi tipare. Pentru ea, tradarea ii devine un profesor bun care o invaţa sa aleaga diferit.

Pe lista tiparelor se afla si femeia independenta. Cea care pare ca nu are nevoie de ajutor, care se descurca singura, care nu cere absolut nimic de la cei din jur.

Maternitatea si asteptarile nerealiste

Un alt capitol extrem de vulnerabil este dedicat mamelor si fiicelor. Femeia care devine mama descopera ca, odata cu copilul, se naste o alta versiune a ei, una care vine cu iubire, dar si cu frici, vinovatii, oboseala si intrebari noi. este prezentata si femeia care isi doreste un copil, dar se loveste de infertilitate. Aceasta devine o experienta care creeaza o ruptura intre ceea ce simte si ceea ce este posibil, invatand treptat o forma de aliniere interioara.

Si nu o putem uita pe mama de baiat. Este prima femeie din viata lui, cea care, fara sa stie intotdeauna, modeleaza felul in care el va intelege femeia si o va iubi.

Iar la polul opus avem adolescenta care pare ca nu mai asculta, dar are cea mai mare nevoie de o minte stabila langa ea. Cand propria ei minte este inca in constructie, are nevoie de un sprijin care sa o sustina, chiar si atunci cand il respinge.

Tot in sfera emotiilor complicate se afla si femeia care simte invidie si nu stie ce sa faca cu ea. Ea a crescut cu credinţa ca trebuie sa fie altfel, sa semene cu ceilalţi, ca sa conteze, fara sa vada ca invidia e distanţa dintre cine crede ca ar trebui sa fie si cine este, de fapt. Cartea „Femeia care s-a împrietenit cu mintea ei” ofera exact aceste fragmente de viata si situatii concrete din cabinetul de psihoterapie, alaturi de explicatiile medicale menite sa aduca claritate.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră