Durerea cronică și obiectivele: ce arată studiul australian

Dacă trăiești cu durere cronică, vestea utilă nu este că trebuie doar să renunți la ce nu mai poți face. Un studiu al cercetătorilor de la Edith Cowan University arată că bunăstarea mentală pare să fie mai bine protejată atunci când găsești obiective noi, care au sens pentru tine.

Pe scurt, durerea cronică afectează aproximativ 1 din 5 adulți la nivel mondial, iar studiul a urmărit 190 de adulți australieni care trăiesc cu această realitate zi de zi. Ce au observat cercetătorii este foarte practic: reangajarea în obiective noi și semnificative s-a legat de o stare mentală mai bună, în timp ce simpla renunțare la obiectivele vechi nu a îmbunătățit bunăstarea generală.

Asta contează mult în viața de zi cu zi. Când durerea îți schimbă ritmul, primul impuls poate fi să tai din planuri, activități și ieșiri. Numai că studiul sugerează că golul rămas nu se umple singur. Fără un nou punct de sprijin, renunțarea poate fi resimțită mai degrabă ca o pierdere decât ca o reorganizare sănătoasă.

Nu renunțarea în sine ajută, ci ce pui în loc

Cercetarea, condusă de Paria Eshraghi (candidat la doctorat la Centrul pentru Sănătate de Precizie), a analizat două procese: de-angajarea de obiective care nu mai sunt realizabile și reangajarea în unele noi. Diferența dintre ele este esențială pentru tine dacă încerci să-ți recapeți echilibrul.

Paria Eshraghi a explicat clar de ce.

„Viața cu durere cronică înseamnă adesea că obiective valorizate, cum ar fi menținerea activă sau socializarea, nu mai sunt realizabile în același mod. Am constatat că persoanele care au reușit să găsească noi obiective și surse de sens au raportat o bunăstare mentală mai bună. De exemplu, cineva care nu mai poate practica sportul poate beneficia de găsirea unor noi modalități de a rămâne conectat, cum ar fi antrenoratul sau voluntariatul.”

Exemplul spune mult. Dacă un obiectiv vechi era alergarea, noul obiectiv nu trebuie să fie o versiune forțată a aceluiași lucru. Poate fi ceva social, creativ sau legat de contribuție. Ideea nu este performanța, ci sensul și continuitatea.

Iar aici apare un pas concret pe care îl poți face chiar azi: notează un obiectiv care ți-a devenit greu sau imposibil și întreabă-te ce nevoie importantă era în spatele lui. Mișcare? Apartenență? Libertate? Bucurie? Odată ce identifici nevoia, îți este mai ușor să cauți o formă nouă prin care s-o păstrezi în viața ta.

Când durerea interferează puternic cu viața, simpla retragere poate apăsa și mai mult

Studiul mai arată ceva delicat, dar foarte valoros. Pentru persoanele la care durerea interferează mult cu viața cotidiană, renunțarea la obiective importante s-a legat de o bunăstare mai scăzută, nu mai bună. Aici este diferența care merită ținută minte: dacă durerea ocupă deja mult spațiu în zilele tale, a lăsa în urmă un obiectiv important fără o alternativă poate adânci senzația de pierdere.

Paria Eshraghi a nuanțat exact acest punct.

„Împreună, descoperirile sugerează că reangajarea în obiective susține bunăstarea în cazul durerii cronice, în timp ce implicațiile de-angajării pot fi mai nuanțate.”

Și a adăugat:

„Atunci când durerea perturbă sever viața, cercetarea sugerează că renunțarea la obiective importante poate fi resimțită mai mult ca o pierdere decât o ajustare pozitivă; totuși, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a testa acest lucru.”

Cu alte cuvinte, nu ești „slabă” dacă te doare pierderea unei versiuni vechi a vieții tale. Reacția are logică. Dar există și o direcție de reconstrucție: nu să ignori ce ai pierdut, ci să creezi un nou fir de sens.

Ce fel de obiective noi par mai utile în viața reală

Datele publicate nu fac un clasament al celor mai bune tipuri de obiective, dar exemplele și concluziile studiului indică o direcție clară: cele semnificative, care păstrează legătura cu valorile tale. Potrivit Medicalxpress, cercetarea a fost publicată în Psychological Applications and Trends 2026, sub titlul „Procesele de de-angajare și re-angajare în obiective în relație cu bunăstarea pentru persoanele care trăiesc cu durere cronică”.

Asta poate însemna obiective sociale, cum ar fi să rămâi conectată cu oameni; creative, dacă ai nevoie de expresie; de învățare, dacă te hrănește sentimentul de progres; sau de contribuție, cum este voluntariatul. Dar nu trebuie să fie mari. Uneori, un obiectiv bun este unul pe care chiar îl poți susține în corpul și energia pe care le ai acum.

Dar ajută să te uiți la ele altfel: nu ca la o listă de obligații, ci ca la niște puncte de sprijin. Dacă unul dintre obiectivele tale noi îți aduce conexiune, iar altul îți dă sentimentul că mergi înainte, ai deja o bază mai solidă decât simpla renunțare.

Și cei apropiați pot ajuta, dacă susțin sensul, nu presiunea

Mesajul cercetării este util și pentru familie sau prieteni. Sprijinul real nu înseamnă să împingă persoana cu durere cronică spre „normalitatea” de dinainte, ci să o ajute să descopere ce poate avea sens acum. Uneori, asta înseamnă să asculte fără să corecteze. Alteori, să încurajeze un nou rol, o activitate adaptată sau o formă de apartenență.

Profesorul Dickson a rezumat foarte bine această idee:

„Modul în care oamenii se adaptează la durere poate influența bunăstarea lor. Sprijinirea oamenilor să găsească noi obiective semnificative poate fi o parte cheie în a-i ajuta să trăiască bine cu durerea cronică.”

Dacă vrei un început simplu, poți porni de la o întrebare blândă: ce îmi lipsește cel mai mult din obiectivul pe care l-am pierdut? Răspunsul la ea poate deschide o variantă nouă, mai realistă și mai prietenoasă cu viața ta de acum. Studiul a implicat 190 de adulți australieni și a fost publicat în Psychological Applications and Trends 2026.