Boala care afectează aproape 30% dintre adulți are 5 forme distincte, iar riscul nu ține doar de greutate

Publicat: 3 septembrie 2026, 18:26Actualizat: 10 septembrie 2026, 04:21

Dacă ai auzit până acum de „ficat gras” ca despre o singură problemă, noul studiu al cercetătorilor de la Mayo Clinic schimbă exact această imagine: boala are 5 subtipuri biologic distincte, iar unele pot evolua mai repede chiar fără obezitate sau diabet.

Studiul Mayo Clinic separă 5 forme ale bolii

Față de ideea veche a unei singure boli, noua analiză arată 5 forme diferite ale steatozei hepatice asociate disfuncției metabolice, afecțiune care atinge aproape 30% dintre adulții din întreaga lume. Asta contează fiindcă riscul nu mai poate fi citit doar din greutate, glicemie sau stil de viață.

Boala, cunoscută anterior ca boală hepatică grasă nonalcoolică, apare când grăsimea se acumulează în ficat. De multe ori evoluează fără simptome, dar poate merge mai departe spre inflamație, cicatrizare și leziuni ireversibile. La nivel mondial, este o cauză importantă de ciroză, cancer hepatic și transplant hepatic.

Cercetarea, realizată de Mayo Clinic împreună cu oameni de știință de la Virginia Tech și publicată în Nature Communications, a combinat secvențiere genetică și date clinice detaliate de la peste 4.600 de pacienți. Au fost analizate enzime hepatice, indicele de masă corporală, valorile lipidelor și boli asociate precum diabetul, depresia și apneea de somn.

Cercetătorii au folosit modelare computațională avansată pentru a grupa pacienții care aveau semnale biologice comune. Potrivit Medical Xpress, studiul a identificat pentru prima dată și legături între anumite subtipuri și afecțiuni precum depresia, apneea de somn și migrena, ceea ce sugerează că impactul bolii poate merge dincolo de ficat.

„Când datele clinice și genomice sunt analizate împreună la această scară, începi să vezi tipare ale progresiei bolii care altfel ar rămâne ascunse. Odată ce separi aceste subtipuri, poți începe să asociezi tratamentele cu biologia care determină efectiv boala”, a explicat Shulan Tian, Ph.D., bioinformaticiană la Mayo Clinic, într-o declarație publicată de Medical Xpress.

Partea cea mai importantă pentru tine este că nu toate formele par legate de aceiași factori. Unele subtipuri sunt asociate cu obezitatea și diabetul, în timp ce altele au la bază factori genetici moșteniți. Iar subtipurile genetice au fost asociate cu un risc mai mare de progresie spre forme avansate de boală hepatică.

De aici ar putea începe o depistare mai atentă

Descoperirea nu înseamnă că aceste 5 subtipuri sunt deja un diagnostic disponibil în cabinete, dar arată unde s-ar putea schimba lucrurile. Identificarea lor ar putea ajuta la depistarea mai timpurie a pacienților cu risc crescut și la orientarea screeningului și tratamentului după profilul biologic al fiecărui subtip.

„Ceea ce se conturează este o modalitate de a identifica sistematic subgrupuri relevante în cadrul bolilor complexe. Ne ajută să cartografiem boala complexă cu suficientă precizie pentru a începe să-i anticipăm evoluția și să intervenim înainte să apară cele mai grave leziuni”, a spus Eric Klee, Ph.D., coautor principal și Everett J. și Jane M. Hauck Midwest Associate Director of Research and Innovation.

Konstantinos Lazaridis, M.D., director executiv titularizat Carlson and Nelson al Center for Individualized Medicine și coordonator al Tapestry Study, leagă această direcție de medicina personalizată. El spune că, atunci când datele genetice sunt conectate cu informații clinice detaliate din populații numeroase, bolile pot fi redefinite în moduri care influențează direct îngrijirea pacienților.

Analiza a fost posibilă prin Research Data Atlas al Mayo Clinic, o platformă care conectează date genetice cu dosare medicale pentru a găsi tipare în populații mari. Iar Tapestry Study, parte a acestei platforme, a generat cea mai mare colecție de date de exom a Mayo Clinic, cu informații de la peste 100.000 de participanți.

Subtipurile ar putea orienta tratamentul personalizat

Echipa vrea acum să testeze această abordare în populații mai largi de pacienți și să analizeze cum răspund diferitele subtipuri la tratamente, inclusiv la terapii precum agoniștii receptorilor GLP-1.

Citește și: