Odată cu venirea primăverii, mulți dintre noi reluăm activitățile fizice în aer liber, de la alergare și drumeții la grădinărit. Numai ca trecerea bruscă de la sedentarismul specific iernii la un efort susținut poate aduce cu sine o serie de accidentări neplăcute. Motivul este simplu, dar nu de puține ori ignorat: lipsa pregătirii musculare. După o perioadă de activitate redusă, mușchii, tendoanele și ligamentele își pierd din forță și devin mai rigide.
De la sedentarism la efort brusc
Trecerea de la statul pe scaun la mișcare intensă supune corpul unor solicitări pentru care nu este pregătit. Apar dezechilibre musculare, cu anumite grupe slăbite și altele tensionate, care pot duce la dureri de spate, genunchi sau umeri. Fizioterapeutul Alexandra Răduțu explică ce se întâmplă, de fapt, în corp în aceste momente.
„În contextul trecerii bruște de la sedentarism la activitate sportivă, sistemul musculo-scheletal poate fi supus unor solicitări pentru care nu este încă adaptat. Mușchii sedentari au o forță și elasticitate mai reduse, iar efortul intens poate provoca microleziuni ale fibrelor musculare, manifestate prin durere sau febră musculară apărută la 24-72 de ore după activitate. Tendoanele se adaptează mai lent la efort și pot dezvolta tendinopatii de suprasolicitare. În același timp, musculatura stabilizatoare fiind mai slabă, articulațiile pot deveni mai vulnerabile la stres mecanic, ceea ce poate duce la dureri articulare, inflamații sau chiar entorse prin suprasolicitarea ligamentelor. La nivel osos, structurile care nu sunt obișnuite cu încărcări mecanice repetate pot dezvolta iritații ale periostului sau, în cazuri mai rare, fracturi de stres.”
Iar sedentarismul nu face decât să agraveze lucrurile, favorizând apariția unor compensări biomecanice în timpul mișcării care cresc riscul de dureri lombare.
Cele mai frecvente accidentări
Dar ce fel de probleme apar cel mai des la persoanele nepregătite fizic? Lista este destul de lungă și acoperă o gamă largă de afecțiuni, de la simple contracturi la leziuni mai serioase.
„La persoanele nepregătite fizic, cele mai frecvente accidentări apar din cauza suprasolicitării structurilor musculo-scheletale care nu sunt adaptate la efort. Printre acestea se numără întinderile musculare, provocate de solicitarea excesivă a fibrelor musculare, tendinitele sau tendinopatiile rezultate din suprasolicitarea tendoanelor, precum și entorsele, care implică întinderea sau lezarea ligamentelor, mai ales la nivelul gleznei sau genunchiului. si, pot apărea contracturi și crampe musculare, iar în cazul efortului repetitiv pot apărea periostite sau fracturi de stres. Aceste accidentări sunt frecvente deoarece organismul nu a avut timp să se adapteze treptat la solicitările fizice.”
Prevenție versus recuperare
V-ați întrebat vreodată de ce majoritatea ajungem la specialist abia când durerea devine insuportabilă? Se pare că avem tendința de a ignora semnalele timpurii ale corpului și de a asocia kinetoterapia exclusiv cu recuperarea după o problemă deja instalată.
„De multe ori, nu se acordă suficientă atenție prevenției și oamenii tind să solicite ajutor medical doar atunci când simptomele devin deranjante sau limitează activitățile zilnice. În plus, există o informare redusă despre rolul preventiv al kinetoterapiei, mulți asociind-o doar cu recuperarea după accidentări sau afecțiuni deja instalate”, explică Alexandra Răduțu.
Hai să vedem, pe bune, care e diferența. Kinetoterapia preventivă și cea de recuperare au scopuri fundamental diferite. „Kinetoterapia preventivă are rolul de a menține sănătatea sistemului musculo-scheletal și de a preveni apariția accidentărilor sau a durerilor, prin exerciții care îmbunătățesc postura, mobilitatea articulară, forța musculară și controlul neuromuscular. În schimb, kinetoterapia de recuperare este aplicată după apariția unei leziuni sau afecțiuni și are ca obiectiv reducerea durerii, refacerea mobilității, a forței și readucerea pacientului la nivelul funcțional anterior.”
Beneficiile intervenției timpurii
Și totuși, lucrurile stau complet diferit când acționezi din timp. Atunci când o persoană ajunge la kinetoterapie înainte să apară durerea, rezultatele sunt mult mai rapide și eficiente, pentru că se lucrează la cauză, nu la efect.
„Kinetoterapeutul poate identifica și corecta din timp dezechilibre musculare, probleme de postură sau limitări de mobilitate, prevenind astfel apariția accidentărilor sau a durerilor. În schimb, atunci când pacientul ajunge după apariția durerii, procesul implică nu doar adresarea cauzei, ci și gestionarea inflamației, a durerii și refacerea structurilor afectate, ceea ce poate prelungi durata recuperării”, subliniază fizioterapeutul.
Un program personalizat de exerciții aduce beneficii chiar și celor care nu au dureri. Acesta ajută la îmbunătățirea forței, posturii și coordonării, menținând o bună funcționalitate a întregului sistem musculo-scheletal (esențial pentru oricine, nu doar pentru sportivi).
Cum arată un corp pregătit
Un corp pregătit pentru efort este, unul care se mișcă eficient și fără durere. Alexandra Răduțu îl descrie ca fiind „un organism capabil să realizeze activități fizice fără durere, fără suprasolicitarea structurilor musculo-scheletale și cu un risc redus de accidentare. Acest lucru presupune existența unui echilibru între forța musculară, mobilitatea articulară, stabilitatea și controlul neuromuscular.”
Integrarea kinetoterapiei în rutina săptămânală, prin 2-3 ședințe de exerciții de mobilizare, stabilitate și stretching, poate pregăti progresiv organismul pentru un nivel mai ridicat de activitate.
Ce ar trebui să reținem din toate astea? Poate cel mai bun sfat este cel adresat persoanelor care cred că nu au nevoie de ajutor specializat pentru că, momentan, nu îi doare nimic.
„Mesajul principal ar fi că lipsa durerii nu înseamnă neapărat lipsa problemelor. Multe dezechilibre musculare, probleme de postură sau limitări de mobilitate pot exista fără simptome evidente, dar în timp pot duce la dureri sau accidentări. Kinetoterapia poate fi privită ca o metodă de îngrijire și protecție a corpului pe termen lung, nu doar ca tratament pentru durere.”
