7 zile cu regula hara hachi bu. Te poate ajuta o simplă pauză la masă să simți când ești cu adevărat sătulă?

Dacă mănânci adesea pe fugă sau termini farfuria fără să-ți dai seama când te-ai săturat, regula japoneză „hara hachi bu” aduce o schimbare simplă. Te oprești la 80% sațietate. Un dietetician a testat timp de șapte zile această practică și a observat că pauzele conștiente din timpul mesei scot mâncatul de pe pilot automat și reduc natural porțiile, fără numărat de calorii.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

A descoperit că momentul de oprire, exact la jumătatea mesei, i-a schimbat felul în care își citește corpul. În loc să continue până la senzația de preaplin, a putut să facă diferența între a fi „satisfăcut” și a fi „plin”. A delimitat astfel nevoia împlinită a corpului de punctul în care mâncatul continuă doar din inerție.

Miza este tocmai oferirea unei alternative fără stres. Dacă nu te regăsești în dietele clasice, rigide, „hara hachi bu” nu îți cere liste, interdicții sau cântar, ci doar un mic exercițiu de prezență. Câștigul este că te reconectezi cu semnalele propriului corp și eviți să mănânci prea mult doar pentru că ai mâncarea în față.

Practica „hara hachi bu” are la bază filozofia confucianistă și este urmată de generații în Okinawa, Japonia, o zonă recunoscută pentru numărul mare de adulți în vârstă sănătoși. Regula de 80% face parte, potrivit unui studiu, din cele nouă elemente comune ale longevității din Zonele Albastre, denumite „Power 9”.

Datele despre tiparele alimentare din Okinawa indică faptul că acești adulți în vârstă au experimentat o ușoară restricție calorică. Aceasta este asociată cu un Indice de Masă Corporală mai mic și o creștere minimă în greutate pe măsură ce înaintează în vârstă. Totuși, longevitatea medie din Japonia nu depinde de un singur obicei. Potrivit American Journal of Lifestyle Medicine, succesul vine dintr-o multitudine de factori: inițiative guvernamentale puternice în sănătate, asigurări la costuri reduse, screeninguri pe scară largă, o dietă tradițională bazată pe plante și practici culturale.

Pauza din timpul mesei schimbă semnalul pe care îl asculți

În timpul testului de șapte zile, dieteticianul a folosit un gest simplu. A lăsat furculița jos la jumătatea mesei și și-a pus o întrebare clară. Cum relatează Prevention, această pauză a făcut diferența dintre a mânca mecanic și a observa dacă foamea mai există cu adevărat.

„Pe parcursul fiecărei mese, lăsam furculița jos și mă întrebam: «Îmi este încă foame sau mănânc doar pentru că mâncarea este aici?»”

Acest lucru se traduce simplu. Nu schimbi neapărat ce ai în farfurie, ci felul în care ajungi la capătul ei. Multe modele alimentare sănătoase pun accent pe ce alegi să mănânci. De exemplu, dieta mediteraneeană mizează pe alegeri calitative (mai mult ulei de măsline, pește și leguminoase, reducerea carbohidraților rafinați) pentru a optimiza nivelurile de humanină și SHMOOSE. Modelul din Okinawa aduce însă în prim-plan componenta comportamentală: moderația blândă și mâncatul conștient.

Valoarea pauzei conștiente în aplicarea regulii hara hachi bu

Ce reiese clar din acest test este valoarea prezenței la masă. Transformăm astfel ideea de „dietă” într-un mic exercițiu de respect față de corp, prin care ne simțim mai ușoare, fără să renunțăm la alimentele preferate.

„Ceea ce mi-a reamintit acel moment este că a fi satisfăcut și a fi plin nu sunt același lucru. A fi satisfăcut este liniștit: un semnal blând că organismul tău are ceea ce are nevoie. A fi plin tinde să ajungă mai târziu, după ce punctul natural de oprire a trecut. Cei mai mulți dintre noi nu ignorăm acel semnal timpuriu intenționat; pur și simplu nu ne-a fost dat niciodată un motiv să îl căutăm. Hara hachi bu mi-a oferit acel motiv.”

Citește și: