Un zahăr din carnea roșie este asociat cu un risc de diabet de tip 2 cu 63% mai mare

Publicat: 18 octombrie 2026, 16:55Actualizat: 18 octombrie 2026, 16:55

Bucată de carne roșie crudă – Foto: Satmar Meats / Pexels

Participanții care consumau cel mai mult Neu5Gc, un zahăr prezent în carnea roșie, au avut un risc de diabet de tip 2 cu 63% mai mare decât cei cu aportul cel mai mic. Rezultatul provine dintr-un studiu observațional și este preliminar: arată o asociere, fără să demonstreze că substanța provoacă boala.

Cercetarea a fost prezentată la reuniunea anuală EASD, la Milano, în Italia, potrivit ScienceDaily. O precizare schimbă felul în care poți interpreta rezultatul: după ce cercetătorii au luat în calcul și cantitatea totală de carne roșie consumată, legătura cu Neu5Gc a slăbit și nu a mai fost semnificativă statistic, deși direcția ei a rămas aceeași. Analiza nu permite atribuirea riscului exclusiv acestui zahăr, separat de celelalte componente ale cărnii.

Estimările nu au fost încă validate și se pot modifica după analiza finală. Pentru alegerile tale alimentare, cifrele studiului nu reprezintă praguri de siguranță și nici dovada că înlocuirea unei surse de proteine cu alta previne diabetul.

Echipa a folosit informațiile a 89.953 de adulți din NutriNet-Santé, un studiu francez care urmărește în timp relația dintre alimentație, stil de viață și sănătate. La intrarea în cercetare, participanții aveau în medie 42 de ani, 79% erau femei și niciunul nu avea diabet de tip 2 sau cancer.

Pe durata unei urmăriri mediane de 7,2 ani, au fost înregistrate 966 de cazuri noi de diabet de tip 2.

Fiecare participant a completat trei înregistrări alimentare, fiecare pentru câte 24 de ore. Cercetătorii au estimat aportul de Neu5Gc folosind o bază de date alimentare validată și cantitățile de substanță măsurate în alimente. Expunerea participanților nu a fost măsurată direct.

Analiza cărnii roșii a inclus vită, miel, porc, iepure, capră și vânat. Carnea procesată, precum baconul, cârnații și mezelurile, a fost evaluată într-o categorie distinctă, iar lactatele au fost analizate separat.

Pentru comparație, femeile și bărbații au fost ordonați separat după aportul estimat de Neu5Gc din carne și împărțiți în cinci grupuri egale, numite chintile. Grupul cu aportul cel mai mic a fost reperul statistic. Modelul a ținut cont de vârstă, sex, activitate fizică, calitatea generală a alimentației, fumat și afecțiuni existente.

Raporturile de risc descriu comparația cu grupul de referință. Intervalele de încredere de 95% exprimă incertitudinea estimărilor:

Q1, aportul cel mai mic: raport de risc 1,00, valoarea de referință.
Q2: raport de risc 1,00, cu interval de încredere 0,78-1,28; diferența nu a fost semnificativă statistic.
Q3: raport de risc 1,10, cu interval de încredere 0,86-1,40; diferența nu a fost semnificativă statistic.
Q4: raport de risc 1,41, cu interval de încredere 1,11-1,77; riscul a fost cu 41% mai mare, iar diferența a fost semnificativă statistic.
Q5, aportul cel mai mare: raport de risc 1,63, cu interval de încredere 1,29-2,06; diferența a fost semnificativă statistic.

Rezultatele principale reunesc femeile și bărbații. Asocierea a apărut la ambele sexe, fără dovezi statistice că ar fi diferită între ele, și s-a menținut când a fost luat în calcul aportul total de calorii. Estimările separate pe sexe au fost mai puțin precise, deoarece în fiecare grup au existat relativ puține cazuri de diabet.

Cantitățile de carne oferă un reper despre alimentația participanților, nu despre cât ai putea consuma fără risc. Valorile de mai jos sunt mediane zilnice; pentru fiecare sex, prima cantitate reprezintă carnea roșie, iar a doua include și carnea procesată:

Q1: bărbații consumau 5 g, respectiv 21 g; femeile, 0 g, respectiv 9 g.
Q2: bărbații consumau 30 g, respectiv 53 g; femeile, 19 g, respectiv 33 g.
Q3: bărbații consumau 46 g, respectiv 74 g; femeile, 32 g, respectiv 49 g.
Q4: bărbații consumau 65 g, respectiv 93 g; femeile, 47 g, respectiv 66 g.
Q5: bărbații consumau 97 g, respectiv 136 g; femeile, 73 g, respectiv 96 g.

Cercetătorii investighează dacă reacția imună explică legătura cu diabetul

Asocierea dintre consumul de carne roșie și diabetul de tip 2 era deja cunoscută. Noua cercetare examinează o posibilă explicație: inflamația persistentă produsă de reacția organismului la Neu5Gc, numit complet acid N-glicolilneuraminic.

Substanța se găsește mai ales în carnea de vită și de miel, iar în lactate apare în cantități mai mici. Majoritatea mamiferelor o produc natural. Oamenii au pierdut această capacitate în urma unei mutații genetice vechi, dar o pot absorbi din alimente și o pot încorpora în propriile țesuturi.

Sistemul imunitar poate recunoaște molecula ca străină și poate produce anticorpi împotriva ei. Această combinație, o substanță străină integrată în țesuturile proprii, este numită xeno-autoantigen. Activitatea imună prelungită care poate urma poartă numele de xenosialită și a fost asociată anterior cu boli cardiovasculare și cancer.

Despre mecanismul propus, dr. Leopold Fezeu, autorul principal al cercetării, de la Université Sorbonne Paris Nord din Bobigny, Franța, a declarat în prezentarea furnizată de EASD pentru ScienceDaily: „Constatările noastre susțin inflamația cronică drept mecanism specific care leagă consumul de carne roșie de diabetul de tip 2, parțial dincolo de cantitatea de carne roșie consumată de o persoană și parțial independent de grăsimea corporală.”

După includerea indicelui de masă corporală în analiză, asocierea a devenit mai slabă, dar a rămas semnificativă statistic. Potrivit estimării echipei, obezitatea a explicat aproximativ 13% din relația observată.

Ipoteza cercetătorilor este că inflamația ar putea afecta celulele care produc insulină sau țesuturile care răspund la aceasta, contribuind la diabet chiar fără o creștere importantă în greutate. Înaintea acestei cercetări, posibilitatea nu fusese examinată într-un studiu amplu care urmărește participanții în timp.

Creșterea riscului a fost mai accentuată la expunerile mari. O explicație propusă este că reacția imună s-ar intensifica după acumularea unei anumite cantități de Neu5Gc în țesuturi; acest mecanism de prag rămâne o ipoteză.

„Deși nu știm exact ce niveluri de Neu5Gc declanșează un răspuns imun, datele noastre sugerează că aporturi mai mari de Neu5Gc din carne sunt asociate cu un risc progresiv mai mare de diabet de tip 2”, a explicat Fezeu.

Rezultatele au fost diferite pentru lactate: aportul mai mare de Neu5Gc provenit din acestea nu a fost asociat cu un risc crescut de diabet de tip 2. Cercetătorii consideră că diferența ar putea ține de conținutul mai mic al laptelui de vacă față de carnea de vită și de miel și de cantitățile de Neu5Gc consumate prin porțiile de lactate.

Când au fost reunite toate sursele alimentare de Neu5Gc, grupul cu aportul cel mai mare a avut un risc cu 37% mai mare decât grupul cu aportul cel mai mic. Această asociere părea legată în principal de contribuția cărnii roșii.

„Împreună, aceste constatări sugerează că asocierea dintre Neu5Gc și diabetul de tip 2 poate depinde de sursa sa alimentară, Neu5Gc provenit din carne având o asociere mai puternică cu riscul de diabet de tip 2 decât Neu5Gc din întreaga alimentație. Pot exista diferențe între surse sau pot contribui alte componente ale cărnii roșii”, a adăugat autorul principal.

Interpretarea are și limite legate de alimentația raportată: schimbările de dietă din perioada de urmărire nu au fost incluse în calcule, iar estimarea din înregistrările alimentare poate introduce erori. În plus, factori sociali sau de stil de viață care nu au fost măsurați ar fi putut influența rezultatele.

Pentru schimbarea surselor de proteine, cercetătorii propun testarea beneficiilor, nu prezintă o intervenție cu eficacitate demonstrată prin acest studiu. „Având în vedere cât de răspândită este carnea roșie în dietele occidentale, asocierea puternică dintre Neu5Gc din carne și riscul de diabet de tip 2 este o constatare importantă. Cercetările viitoare ar trebui să analizeze dacă reducerea expunerii la Neu5Gc din carne, de exemplu prin preferarea cărnii de pasăre sau a proteinelor vegetale în locul cărnii de vită și de miel, care au cel mai mare conținut de Neu5Gc, ar putea ajuta la prevenirea diabetului de tip 2. Studiile care măsoară direct anticorpii anti-Neu5Gc în cohorte mari ar ajuta, de asemenea, la testarea directă a mecanismului xenosialitei la oameni”, a precizat Fezeu despre direcțiile viitoare de cercetare.

Echipa intenționează să măsoare direct anticorpii împotriva Neu5Gc și să examineze interacțiunea substanței cu alte componente ale cărnii roșii, inclusiv fierul hemic, o formă de fier din alimente. Aceste investigații vor urmări dacă reacția imună propusă explică asocierea observată cu diabetul de tip 2.