Se simte copilul tău pe locul doi după telefon? Un nou studiu arată cum se naște distanța emoțională în familie

Copilul începe să povestească un eveniment important din ziua lui, iar părintele ridică pentru o fracțiune de secundă privirea din ecran, murmură un răspuns în grabă și revine imediat la noutățile digitale. Acest moment aparent banal, repetat cu regularitate seară de seară în sufragerie sau la volan, stă în centrul unei cercetări ample, publicate în luna iunie în revista Frontiers in Psychology. Un raport din The Guardian, care preia subiectul, arată că adolescenții se simt ignorați atunci când percep că telefoanele adulților le fură atenția, o experiență ce alimentează un sentiment profund de atașament nesigur.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Pentru a înțelege dimensiunea fenomenului, specialiștii au derulat un sondaj pe un eșantion de 600 de adolescenți americani, cu vârste între 12 și 17 ani. Tinerii care au mărturisit că îngrijitorii lor par să aleagă ecranul în detrimentul interacțiunii umane au raportat mai des trăiri ce se încadrează în stilurile de atașament anxios sau evitant.

În viața de zi cu zi, această distanțare se traduce printr-o retragere emoțională vizibilă a copilului, o stare de nesiguranță generalizată sau o îngrijorare constantă că va fi respins. Autorii lucrării abordează direct această temere încă de pe copertă, folosind drept titlu o întrebare pe care mulți tineri o formulează, cel puțin în gând: „Mommy, do you love your phone more than me?”.

Potrivit Vice, intenția cercetătorilor a fost să exploreze această competiție tăcută din casele oamenilor. Ei au vrut să surprindă felul în care se transformă relația de familie atunci când dispozitivul mobil absoarbe concentrarea părintelui, lăsând adolescentul să asiste ca simplu spectator la propria ignorare.

Prezența emoțională a părintelui este esențială

În literatura de specialitate, acest comportament a primit denumirea de „phubbing”, termen care descrie ignorarea unei persoane aflate fizic alături de tine în favoarea telefonului mobil. Deși gestul poate părea inofensiv pe moment, implicațiile sale se conturează pe măsură ce tehnologia ocupă un spațiu major în viața de familie.

Cercetările anterioare au documentat pe larg acest obicei, legându-l de o serie de complicații în dezvoltarea minorilor. Studiile trecute arată că ignorarea constantă a copilului pentru a privi un ecran declanșează efecte secundare greu de gestionat, printre care se numără deteriorarea relațiilor părinte-copil, legăturile devenind mult mai slabe.

Phubbing-ul a fost asociat cu apariția unor probleme comportamentale evidente în rândul tinerilor. Mai mult, expunerea la acest tip de respingere creează un mediu propice pentru ca și copiii să dezvolte o dependență de ecrane, imitând tiparul de refugiu digital pe care îl observă la adulți.

Limitele cercetării și percepția adolescenților

Deși concluziile desprinse din răspunsurile celor 600 de tineri sunt elocvente, echipa de cercetare atrage atenția asupra modului în care a fost structurat demersul științific. O limită asumată constă în faptul că analiza se bazează exclusiv pe percepțiile adolescenților chestionați.

Metodologia nu a inclus o măsurare exactă a timpului petrecut de părinți pe ecrane. Astfel, sentimentul participanților este cel care dictează rezultatele, independent de numărul efectiv de minute în care telefonul a stat aprins. Chiar și așa, adolescenții fac o diferență clară între o comunicare autentică și o prezență fizică lipsită de disponibilitate emoțională.

Un alt detaliu subliniat de cercetători este absența unor variabile de context din chestionare. Echipa admite că nu a luat în considerare bagajul emoțional preexistent al participanților, omițând din ecuație istoricul personal al fiecărui tânăr intervievat.

De asemenea, studiul nu a evaluat posibilele conflicte familiale care s-ar fi putut derula deja în acele gospodării. Într-un mediu marcat de tensiuni, telefonul ar putea funcționa ca un simplu factor agravant, însă datele reflectă fidel modul în care tinerii se simt afectați de competiția inegală cu ecranele părinților.

Citește și: