Rutina antiacneică poate irita pielea adolescentului. Ce să scoți și ce să păstrezi

Dacă adolescentul tău are acnee, spălarea agresivă, frecarea pielii, stoarcerea coșurilor și folosirea simultană a mai multor produse active pot agrava iritația. O rutină simplă protejează mai bine bariera pielii, iar formele persistente, dureroase sau profunde trebuie evaluate medical, potrivit SfatulMedicului.ro.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Primul pas este să privești atent produsele folosite. Acizii exfolianți, retinoizii, tonerele, măștile și serurile pot provoca usturime, descuamare, roșeață și inflamație atunci când sunt suprapuse. Faptul că un ingredient este popular sau poate ajuta într-o anumită problemă nu înseamnă că mai multe produse active aplicate împreună vor da rezultate mai bune.

Dermatologii recomandă o rutină de bază formată din trei elemente:

un produs blând pentru curățarea pielii;
o cremă hidratantă fără parfum;
un produs de protecție solară cu spectru larg, SPF 30 sau mai mare.

Protecția solară poate fi folosită indiferent de anotimp pentru a apăra pielea de razele ultraviolete. În cazul acneei, ea poate limita și accentuarea petelor rămase după leziunile inflamate.

Acidul salicilic poate fi util pentru unele persoane cu piele grasă sau predispusă la acnee. Folosit în exces, poate produce însă uscăciune și iritație. Alegerea nu trebuie făcută doar pentru că produsul apare des pe rețelele sociale: ceea ce funcționează pentru o persoană poate fi inutil sau iritant pentru alta.

O rutină lungă nu înseamnă automat o piele mai sănătoasă. Adolescenții care nu au probleme importante ale pielii nu au nevoie, în mod obișnuit, de numeroase produse anti-aging sau de exfolieri repetate. Simplificarea produselor cosmetice nu înlocuiește însă evaluarea și tratamentul medical atunci când acneea este moderată, severă sau persistentă.

Spălarea repetată nu elimină cauza punctelor negre

Acneea este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale pielii în adolescență. O poți observa pe față, dar și pe spate, piept sau umeri, zone în care se găsesc numeroase glande sebacee.

Procesul începe în foliculul pilos, micul canal din piele prin care crește firul de păr și în care ajunge secreția glandelor sebacee. În timpul pubertății, modificările hormonale stimulează aceste glande să producă mai mult sebum, substanța grasă care contribuie în mod normal la protejarea pielii.

Androgenii, inclusiv testosteronul, participă la această stimulare. Ei sunt prezenți atât la fete, cât și la băieți, deși nivelurile și felul în care reacționează pielea pot varia. Predispoziția genetică are, de asemenea, un rol, iar acneea poate apărea mai probabil la adolescenții ai căror părinți au avut forme importante.

Excesul de sebum se poate combina cu celulele moarte și poate bloca foliculul. Dacă blocajul rămâne închis la suprafața pielii, se formează punctul alb. Când este deschis, conținutul se oxidează și apare punctul negru. Culoarea lui nu vine de la murdărie, așa că spălarea agresivă nu îi elimină cauza.

Bacteria Cutibacterium acnes trăiește în mod normal pe piele. În interiorul unui folicul blocat se pot forma însă condiții care favorizează inflamația. Astfel pot apărea papule roșii, pustule și, în formele mai severe, noduli ori chisturi adânci și dureroase.

Acneea nu este provocată de lipsa igienei. Spălarea foarte frecventă a feței, frecarea și produsele agresive nu opresc mecanismele hormonale care cresc producția de sebum. În schimb, pot deteriora bariera cutanată, adică stratul care protejează pielea, și pot provoca uscăciune, usturime, roșeață și sensibilitate.

Stoarcerea coșurilor poate traumatiza țesuturile și poate accentua inflamația. Riscul de pete persistente și cicatrici crește, mai ales dacă leziunea este profundă. Un nodul sau un chist aflat sub piele nu trebuie tratat ca un coș superficial care poate fi golit.

Textura pielii nu trebuie corectată cu tot mai multe produse

Imaginile cu așa-numita glass skin, adică o piele prezentată ca perfect netedă și lipsită de pori sau imperfecțiuni, pot crea așteptări nerealiste. Fotografiile și videoclipurile pot fi filtrate ori prelucrate, în timp ce porii vizibili, punctele negre, câteva coșuri, roșeața și diferențele de textură pot face parte din aspectul obișnuit al pielii.

Scopul îngrijirii nu este obținerea unei pieli fără nicio urmă de textură. Rutina are rolul de a păstra bariera cutanată și de a gestiona problemele reale atunci când apar. Dacă tot adaugi produse pentru a corecta fiecare por sau denivelare, poți ajunge să tratezi drept acnee chiar iritația produsă de rutina cosmetică.

Nu orice erupție de pe față este acnee. Dermatita periorală, rozaceea, foliculita, unele forme de dermatită și iritațiile provocate de cosmetice pot avea un aspect asemănător. Folosirea multor ingrediente active poate face diferențierea și mai dificilă.

Acneea poate include simultan mai multe tipuri de leziuni. La un adolescent pot predomina punctele albe și negre, iar la altul pot apărea numeroase zone roșii și inflamate. Formele mai profunde au un risc mai mare de cicatrici și au nevoie de evaluare medicală, mai ales când persistă.

Semnele pe care le poți observa sunt:

coșuri roșii, inflamate sau dureroase;
noduli ori chisturi aflate mai adânc în piele;
pete roșii sau pigmentate rămase după vindecarea leziunilor;
cicatrici, în special după formele inflamatorii severe;
numeroase leziuni care se extind pe față, piept sau spate;
roșeață intensă, usturime ori descuamare persistentă după folosirea produselor;
o erupție despre care nu este clar dacă reprezintă într-adevăr acnee.

Durerea, cicatricile și suferința emoțională justifică un consult

Pentru o formă ușoară, poți discuta inițial cu medicul de familie sau cu pediatrul. Medicul poate evalua problema, poate emite o trimitere și poate orienta adolescentul către dermatologie atunci când este necesar.

Dermatologul devine important dacă acneea este inflamatorie, profundă sau dureroasă, dacă lasă cicatrici, afectează suprafețe mari ori persistă în ciuda măsurilor obișnuite de îngrijire. Tot el poate diferenția acneea de afecțiunile care îi seamănă și poate stabili severitatea.

Diagnosticul este, în general, clinic. Asta înseamnă că dermatologul examinează pielea, tipul leziunilor, zonele afectate și severitatea lor. În timpul consultației, va conta și de cât timp există problema, ce produse au fost folosite și dacă au existat tratamente anterioare.

Analizele de laborator și investigațiile complexe nu sunt necesare de rutină pentru acneea obișnuită. Dacă apar manifestări neobișnuite sau elemente care sugerează o cauză hormonală particulară ori o altă afecțiune, specialistul poate decide dacă sunt necesare analize sau o evaluare în endocrinologie ori ginecologie.

Accesul la dermatolog se poate face prin ambulatoriile spitalelor publice, prin cabinete și clinici private sau prin servicii specializate de dermatologie. Când acneea necesită tratament medical, monitorizarea este realizată în principal de dermatolog, care urmărește răspunsul pielii, toleranța și riscul de cicatrici.

Acneea nu este doar o problemă de aspect. Leziunile vizibile, mai ales cele de pe față, pot afecta imaginea corporală, încrederea în sine și interacțiunile sociale într-o perioadă în care adolescentul poate fi foarte atent la felul în care arată.

Ca părinte, evită să minimalizezi problema doar pentru că leziunile nu par severe fizic. Retragerea socială, anxietatea marcată, preocuparea intensă pentru aspectul pielii, evitarea școlii sau renunțarea la activități sociale sunt motive pentru a discuta cu un profesionist din sănătate.

Somnul suficient și o alimentație echilibrată susțin sănătatea generală. Unele cercetări au asociat anumite modele alimentare cu agravarea acneei la unele persoane, însă relația diferă de la un caz la altul și este complexă. Eliminarea unor grupe întregi de alimente nu este justificată fără un motiv medical.

Îngrijirea blândă, evitarea stoarcerii coșurilor și alegerea unor produse potrivite pielii pot reduce iritația și pot limita unele complicații. Aceste măsuri nu garantează prevenirea acneei, deoarece modificările hormonale, predispoziția genetică și caracteristicile individuale ale pielii continuă să aibă un rol.

La multe persoane, acneea se ameliorează odată cu vârsta, dar la altele poate continua și în viața adultă. Atunci când este nevoie de tratament medical, evoluția poate fi lentă și ameliorarea nu apare întotdeauna imediat, iar dermatologul poate adapta îngrijirea în funcție de răspunsul și toleranța pielii.