Numele lui Renny Harlin poate nu-ți sună familiar la prima vedere, dar cu siguranță ai văzut filmele lui. El este omul din spatele unor blockbustere precum „Die Hard 2” sau „Cliffhanger”, un arhitect al filmului de acțiune modern a cărui viață bate, pe bune, orice scenariu de la Hollywood. De la nopți dormite în moteluri ieftine la plimbări cu limuzina și sfaturi primite de la Sylvester Stallone, povestea lui este o adevărată lecție despre tenacitate și curajul de a-ți urma viziunea.
Începutul care a schimbat totul
Totul a început în 1988, cu al patrulea film din franciza „A Nightmare on Elm Street”. Era o slujbă pe care era cât pe ce să n-o obțină, dar care i-a deschis toate ușile. „Au refuzat chiar și să se gândească la acest puști finlandez care să le facă franciza”, își amintește Harlin. Numai că, din cauza grevei scenariștilor din 1987, studioul nu avea un scenariu. Harlin le-a propus o soluție neconvențională: să creeze secvențele de coșmar în storyboard-uri pentru a construi scheletul filmului. Inițial, au refuzat.
Dar timpul îi presa, iar în final i-au dat o șansă. „Asta a fost tenacitate pură, și nici măcar nu puteam obține un agent în acel moment”, povestește el. Abordarea lui a fost diferită. „Freddy Krueger era atât de bine stabilit în acel punct încât nu ne puteam preface că era super înfricoșător. El este James Bond-ul groazei, așa că așa l-am abordat.”
Și a funcționat. Recenziile au fost excelente. „L.A. Times, cred, l-a numit un «coșmar kafkian creat de Renny Harlin».” Filmul a avut un succes uriaș, iar primul telefon pe care l-a primit în lunea de după lansare a fost de la Steven Spielberg. Fondatorul New Line Cinema, Bob Shaye, l-a invitat să vadă filmul într-un cinematograf public. „Ne-am dus la Pacific Theaters și era o coadă care înconjura clădirea. Bob a spus: «Renny, stau la coadă pentru filmul tău».”
Momentul în care i-a spus „nu” lui Spielberg
Te-ai întrebat vreodată cum e să-i spui «nu» lui Steven Spielberg? Ei bine, Renny Harlin a făcut-o. După succesul cu „Elm Street”, a fost invitat la o întâlnire cu legendarul regizor, care i-a propus un proiect despre un băiat cu puterea de a deveni invizibil. Harlin vedea filmul ca pe o dramă profundă, dar Spielberg îl voia ca pe o comedie de acțiune și aventură, în stilul „Back to the Future”.
„Eram atât de idealist și pasionat, și i-am spus că nu era filmul pe care voiam să-l fac”, mărturisește Harlin. O decizie curajoasă, poate chiar nebunească.
„Privind în urmă, te gândești: «Cât de prost pot să fiu?» Dar a trebuit să cred în propriile mele convingeri. A fost sinucigaș, pentru că el este un geniu. Încă cred că versiunea mea a acelui film ar fi fost foarte specială.”
Pe platou cu Bruce Willis și Sylvester Stallone
Următorul pas a fost intrarea în liga mare, cu „Die Hard 2”. Producătorul Joel Silver i-a făcut cunoștință cu Bruce Willis, iar chimia a fost instantanee. O oră mai târziu, telefonul a sunat. „Joel sună să spună: «Bruce te iubește. Te vrea pentru ‘Die Hard 2’».” Iar provocările nu au întârziat să apară. Proaspăt devenit un star global, Willis avea alte planuri pentru personajul său. „La începutul producției, el a anunțat: «Nu o să mai fac nicio porcărie de-asta comică. Vreau ca acest personaj să fie serios».”
Într-un interviu amplu acordat recent, Variety a detaliat cum Harlin a navigat această situație delicată. A negociat cu Willis să filmeze fiecare scenă în două moduri: o dată serios, cum voia actorul, și o dată cu umorul specific personajului, cum voia regizorul. La vizionarea finală, șeful studioului, Barry Diller, a avut o singură întrebare: „Acesta este un film foarte bun. Mai aveți cumva bucățile amuzante?” Din fericire, Harlin le avea.
Apogeul a venit în 1993, la Cannes, cu premiera filmului „Cliffhanger”, cu Sylvester Stallone. „Când am ieșit din palatul festivalului, coborând scările uriașe, erau mii de oameni care țipau. Coloana sonoră a filmului răsuna. Aveau zăpadă falsă care cădea pe covor la mijlocul lunii mai.” Atunci, Stallone i-a șoptit: „Renny, ține minte acest moment. Niciodată nu va fi mai bine de atât.”
Eșecul răsunător și filmul care l-a salvat
După un succes atât de mare, de obicei urmează și o cădere. Pentru Harlin, aceasta s-a numit „Cutthroat Island”, un film cu pirați realizat alături de soția sa de atunci, Geena Davis. Cu un buget de aproape 115 milioane de dolari, a încasat doar 16 milioane. „«Cutthroat Island» a devenit un fel de simbol pentru exces și eșec”, recunoaște el. „Dar a fost o lovitură grea pentru mine.” Problemele au fost multiple: producătorul era în pragul falimentului, iar starul principal, Michael Douglas, s-a retras chiar înainte de filmări.
Salvarea a venit un an mai târziu, cu „The Long Kiss Goodnight”, tot cu Geena Davis în rolul principal. Ea juca rolul unei profesoare amnezice care descoperă că a fost o asasină de elită a CIA. Filmul (un titlu de referință de-a lungul anilor) nu a fost un succes comercial imediat, dar a devenit un clasic iubit de public. „Este filmul care mi-a adus cele mai bune recenzii din cariera mea”, spune Harlin.
Lecția supremă a filmului de acțiune
Acum, Harlin se întoarce cu un nou thriller, „Deep Water”. El crede că publicul încă iubește filmele de acțiune cu o miză emoțională. Noul său proiect „se întoarce la acea premisă. Este «Aventura mea Poseidon», unde toată lumea este dezbrăcată de valorile sale și se confruntă cu un test suprem.”
Pentru el, secretul nu stă mereu în exploziile spectaculoase, ci în detaliile care te fac să simți pericolul la nivel personal. Iar filosofia lui se poate aplica în orice domeniu al vieții.
„Uneori, filmarea șuruburilor care se smulg dintr-un rând de scaune înainte de a fi aspirate în cer printr-o gaură în avion? Asta poate fi mai puternic decât o clădire care explodează. Uneori este așchia de sub unghie.”
