Regizorul Andrey Zvyagintsev a stat 40 de zile in coma. Cum i a schimbat boala viziunea despre viata

După aproape un deceniu de la ultimul său succes, regizorul Andrey Zvyagintsev, nominalizat de două ori la Oscar, revine la Festivalul de la Cannes cu filmul „Minotaur”. Dincolo de ecran, povestea lui personală din ultimii ani este o luptă reală pentru supraviețuire, după ce a trecut printr-o experiență la limita morții în timpul pandemiei.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Ți s-a întâmplat vreodată să fii forțată de împrejurări să o iei de la zero și să îți reevaluezi absolut toate prioritățile? Cazul regizorului ne arată exact cum o criză medicală majoră îți poate rescrie complet traseul, forțându-te să iei decizii radicale despre locul în care trăiești și modul în care îți consumi timpul și energia.

Decizia de a nu privi inapoi

Contextul este unul complex. După ce a supraviețuit bolii, regizorul s-a stabilit la Paris (de aproape patru ani) și a refuzat să se mai întoarcă în Rusia, pe fondul războiului. Într-un articol recent semnat de Variety, cineastul a detaliat calvarul fizic prin care a trecut.

„Am petrecut aproape un an într-o clinică din Germania, unde, după ce am stat 40 de zile în comă [indusă medical], nu puteam să stau în picioare. Când am părăsit clinica, m-am mutat în Franța și am decis să rămân în Franța. Și, din ce în ce mai mult, sunt convins că ar trebui să rămân aici. Nu am nicio dorință, niciun interes și nicio intenție de a trăi într-o țară care este în război cu vecinii săi”, a explicat el.

Iar când a fost întrebat despre o posibilă întoarcere, a citat un gând al jurnalistului rus Dmitry Muratov, laureat al Premiului Nobel, care spunea că ai de ales: „să rămâi cu patria ta, dar să-ți pierzi libertatea, sau să rămâi cu libertatea ta, dar să-ți pierzi patria.”

Să fim sincere, alegerea nu e niciodată simplă. „Intenția mea este foarte vizibilă pentru că acțiunile mele vorbesc mai mult decât cuvintele mele. Cred că nu este nevoie să vorbim despre asta. Nu este nevoie să pronunțăm nimic. Cred că este foarte important să acționăm și să nu vorbim. Acțiunile mele sunt limbajul meu, iar limbajul meu este cinematografia”, a punctat Zvyagintsev.

Arta ca forma de supravietuire

Din cauza situației politice, producția noului său film s-a mutat. „Nu am putut filma în Rusia, așa că singura opțiune a fost să mergem în Letonia. Din punct de vedere arhitectural, a fost cea mai bună alegere”, a precizat regizorul.

Dar despre ce este vorba în „Minotaur”? Acțiunea se plasează într-un moment de cotitură. „Partea dramatică principală are loc în septembrie 2022, când Rusia a anunțat o recrutare militară… Atât de mulți oameni au părăsit țara pentru Kazahstan, Armenia, Georgia. Oamenii fugeau. În film, asistăm la diviziunile politice și sociale care creează două grupuri diferite în societate. Dar nu vreau să spun mai mult sau să explic filmul publicului. Visez ca publicul să intre în sală neștiind absolut nimic despre film.”

Și totuși, distanța fizică își spune cuvântul asupra modului în care percepe lumea pe care a lăsat-o în urmă. „Simt deja distanța dintre mine și Rusia. Simt că observ totul printr-un fel de lentilă tulbure. Pe măsură ce timpul trece, poate că nu aș ști exact care este realitatea vieții din Rusia. Dar nu mă tem să continui să fac filme despre subiectele care mă preocupă.”

Planurile lui sunt vaste și depășesc granițele geografice. „Una dintre ideile pe care le am este despre Grecia de acum 2.500 de ani. Știu doar de la Platon despre ce vorbea Socrate. Dar filmele mele sunt despre ființe umane, și odată ce există o ființă umană în centru, subiectele vor fi întotdeauna aceleași. Nu contează în ce țară se află.”

Lectia timpului limitat

Boala l-a schimbat profund, iar cuvintele lui sunt o lecție despre cum ar trebui să ne trăim viața, pe bune, fără amânări. „Am devenit mai ușor. Totul a devenit mai simplu, pentru că știu că lumina se poate stinge în orice secundă. Nu prea avem mult timp. După această experiență, am devenit și mai îndrăzneț. Am devenit și mai radical cu așteptările mele. Am devenit și mai flămând. Vreau să mă mișc mai repede. Vreau să fac un proiect după altul. Am înțeles că pur și simplu trebuie să fii curajos. Este ușor de spus, dar este greu de făcut.”

Acum, toată atenția industriei se îndreaptă spre premiera de la Cannes. Rămâne de urmărit cum va fi primit noul său proiect de către juriu și public, în contextul în care fiecare lansare a sa a generat dezbateri intense la nivel internațional.