Luna noiembrie este a unsprezecea lună a anului în calendarul gregorian și are 30 de zile. Ziua are 10 ore iar noaptea are 14 ore, in medie.

Denumirea lunii noiembrie derivă de la cuvântul ”novem”, care înseamnă nouă, în limba latină, deoarece a reprezentat luna a noua în fostul calendar roman, calendar care începea la 1 martie.

Soarele: la începutul lunii, răsare la 6 h 52 m și apune la 17 h 06 m, iar, la sfârșitul lunii, răsare la 7 h 30 m și apune la 16 h 38 m. La data de 22 noiembrie, se face trecerea în semnul zodiacal Săgetător.

Luna noiembrie este numită în popor “brumar”, deoarece este vremea brumei și a promoroacei. Mai este numită și “vinar”, adică luna vinurilor, în noiembrie fiind vremea fermentării și limpezirii vinului în butoaie. În vechile calendarele populare erau multe sfaturi legate de lucrările gospodărești ale acestei luni, dar și legate de practicile de medicină populară, descântece și sfaturi oraculare, prin care se puteau face farmece.

Prima săptămână a lunii noiembrie se încheie cu sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril (8 noiembrie). În Transilvania, se făcea ”turta arieților” (arieții fiind berbecii separați de oi). Acum arieții se amestecă din nou cu oile și cu acest prilej se face o turtă de făină, de porumb sau de grâu, care, după ce se coace, se aruncă între oi. Dacă turta cade cu fața în sus, e semn că oilor le va merge bine când vor făta; dacă va cădea cu fața în jos, se spune că le va merge rău.

A doua săptămână este marcată de Lăsata Secului (14 noiembrie) pentru Postulul Crăciunului. Începând din această zi, din cele mai vechi timpuri li se îngăduia copiilor să se adune seara acasă la unul dintre ei ca să învețe colinzile și să-și facă planul pentru perioada de colindat. Tot în această perioadă oamenii se adunau la șezătoare, un străvechi și unic obicei românesc. Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie și ține până la Crăciun, ultima zi de post fiind 24 decembrie, ajunul Crăciunului.

A treia săptămână este Săptămâna Ovideniei, cu care se spune că începe iarna. Săptămâna se încheie cu sărbătoarea religioasă Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), sărbătoare cunoscută în tradiția populară sub numele de Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia.

Dacă în această zi va fi senin (soare), atunci vara va fi secetoasă, dacă va fi înnorat, peste an vor fi epidemii. În noaptea de Ovidenie se credea că se deschide Cerul și animalele vorbesc și se priveghea la lumina unei lumânări aprinse și încolăcite, se făceau farmece și descântece. Întrucât se credea că își fac apariția strigoii și duhurile rele, oamenii apelau la puterile magice și ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, cuptorul, orice acea o comunicare cu exteriorul.

Luna noiembrie se încheie cu sărbătoarea Sfântului Andrei (30 noiembrie), cel care îngheață apa și coase răul. În datina populară, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, în Moldova și Bucovina avea loc o petrecere numită Noaptea Strigoilor sau Păzitul Usturoiului. Fetele aduceau câte trei căpățâni de usturoi, le puneau laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la lumina lumânării. Se petrecea ca la Revelion deși era perioadă de post. Usturoiul privegheat se păstra ca pe ceva sfânt, la icoană, și se folosea peste an ca leac pentru vindecarea bolilor.

Printre altele, pe 29 noiembrie seara, ”fetele fac vrăji de ursită” iar un flăcău mai voinic și mai curajos prinde un liliac (mamifer), îl pune într-o oală de lut și îngroapă oala la hotar, unde au să se bată strigoii. Femeile fierb grâu sau porumb în apă, în care se amestecă nuci, zahăr sau miere, și împart fiertura pe la vecini pentru a fi recolte bune în anul care va veni.

În Noaptea Sfântului Andrei – 30 noiembrie – românii își sărbătoresc patronul spiritual, pe Sfântul Andrei, care a propovăduit credința în Iisus la Dunăre și Marea Neagră în primele decenii ale mileniului I al erei creștine.