Indicele de masă corporală singur poate rata obezitatea

Indicele de masă corporală, calculat din greutate și înălțime, poate încadra greșit obezitatea. Într-un studiu publicat la 11 noiembrie 2026, cercetătorii au găsit că acest calcul a trecut cu vederea cazuri la până la 8,6% dintre participanți și a încadrat în plus ca având obezitate până la 3,1%. Studiul a cuprins 844.108 adulți din China, Spania, Regatul Unit și SUA.

Pentru un om care își urmărește sănătatea, rezultatul înseamnă că greutatea și înălțimea sunt doar începutul evaluării. Măsurarea taliei poate schimba încadrarea, iar starea organelor și dificultățile din viața de zi cu zi ajută medicul să stabilească dacă există o problemă de sănătate. În 2025, o comisie internațională de specialiști a propus folosirea acestor măsurători alături de indicele de masă corporală, numit pe scurt IMC.

Câți oameni au fost încadrați diferit după măsurarea taliei

Autorii studiului au comparat încadrarea făcută numai cu IMC cu una care ține seama și de circumferința taliei și de raportul dintre talie și înălțime. În fiecare grup, procentele de mai jos se referă la toți participanții acelui grup:

China: IMC a indicat obezitate în plus la 3,1% dintre participanți și a trecut cu vederea cazuri la 6,6%.
Regatul Unit: 1,9% au fost încadrați în plus, iar 5,2% au fost trecuți cu vederea.
SUA: 1,9% au fost încadrați în plus, iar 7,5% au fost trecuți cu vederea.
Spania: 1,2% au fost încadrați în plus, iar 8,6% au fost trecuți cu vederea.

În prima situație au intrat oameni al căror IMC indica obezitate, deși măsurătorile taliei erau sub pragurile folosite în studiu. În a doua au intrat oameni al căror IMC indica suprapondere, dar ambele măsurători ale taliei atingeau pragurile folosite pentru obezitate. IMC arată cât cântărește omul în raport cu înălțimea sa, însă nu separă greutatea mușchilor de cea a grăsimii. „We all know that BMI doesn’t represent health accurately.”, a spus Francesco Rubino, de la King’s College London, coordonatorul cercetării.

Cum au folosit cercetătorii măsurătorile taliei

În metoda verificată de studiu, un IMC de cel puțin 40 era suficient pentru încadrarea excesului de grăsime. La un IMC de cel puțin 30, ori 28 pentru participanții chinezi, era necesară și o măsurătoare crescută a taliei. Pentru IMC între 25 și 30, ori între 24 și 28 la participanții chinezi, trebuiau să fie crescute atât circumferința taliei, cât și raportul talie-înălțime.

Pragurile taliei au fost de cel puțin 88 cm pentru femei și 102 cm pentru bărbați în grupurile din Spania, Regatul Unit și SUA. În grupul din China, pragurile au fost de 85 cm pentru femei și 90 cm pentru bărbați. Cercetătorii au estimat excesul de grăsime din IMC și din măsurătorile taliei, fără o măsurare directă a masei de grăsime.

Pentru a deosebi obezitatea clinică de cea preclinică, cercetătorii au căutat semne că organele funcționează mai greu sau că activitățile zilnice sunt afectate. Au folosit indicatori din dosare medicale, declarațiile participanților și evaluări de sănătate. Numărul indicatorilor disponibili a variat între grupuri, de la 9 în Spania la 18 în Regatul Unit.

Ce au arătat anii de urmărire

Obezitatea clinică înseamnă exces de grăsime însoțit de probleme de funcționare a organelor sau de dificultăți în activitățile zilnice. Obezitatea preclinică înseamnă exces de grăsime cu funcția organelor păstrată. În studiu, riscul de deces pe durata urmăririi a fost cu 69% mai mare în grupul cu obezitate clinică și cu 19% mai mare în cel cu obezitate preclinică, față de grupul fără exces de grăsime.

Pentru analiza deceselor, durata mediană de urmărire a fost de 15,3 ani în China, 13,8 ani în Regatul Unit și 11,2 ani în Spania. Grupul din SUA a avut o urmărire prea scurtă pentru această analiză, dar a fost inclus într-o analiză separată pe patru ani.

Dintre persoanele cu obezitate preclinică, ponderea celor care au ajuns la obezitate clinică în zece ani a fost estimată la 21,2% în China, 8,7% în Regatul Unit și 22,6% în Spania. În grupul din SUA, estimarea a fost de 8,5% după patru ani. Studiul a urmărit oamenii fără să le aleagă tratamentul, iar legătura dintre excesul de grăsime și o problemă a unui organ a fost estimată statistic pentru grupuri, nu stabilită pentru fiecare persoană. Rezultatele cer prudență când sunt aplicate în România, unde participanții și îngrijirea medicală pot fi diferiți.

Ce poți discuta cu medicul dacă IMC și talia arată lucruri diferite

Comisia internațională recomandă folosirea IMC pentru o primă verificare și confirmarea excesului de grăsime prin măsurători suplimentare sau prin măsurarea directă a grăsimii, când este disponibilă. Evaluarea medicală ține seama și de vârstă, sex, origine și istoricul de sănătate. Studiul nu stabilește cine are nevoie de medicamente.

Cere repetarea măsurătorilor de greutate, înălțime și talie, dacă rezultatele nu se potrivesc între ele.
Discută despre raportul dintre talie și înălțime, despre eventualele semne că organele funcționează mai greu și despre dificultățile din activitățile zilnice.
Stabilește împreună cu medicul dacă sunt necesare alte verificări și ce înseamnă rezultatele pentru situația ta.