Indemnizația pentru creșterea copilului se menține și în 2026 la 85% din media veniturilor lunare, însă modul exact de calcul încă generează confuzii pentru mii de părinți. Într-un context economic marcat de discuții aprinse pe bugetul de stat și presiuni fiscale, regulile de bază pentru părinți rămân neschimbate, fiind ferm ancorate în legislația muncii. Am centralizat toate informațiile verificate despre cine are dreptul la concediu, cum se stabilește suma primită lunar și ce obligații are angajatorul la întoarcerea la serviciu.
Baza de calcul: regula ultimelor 12 luni
Suma pe care o primește un părinte în concediul de creștere a copilului este direct legată de veniturile obținute înainte de a intra în acest concediu. Legea stabilește că indemnizația reprezintă 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele 12 luni, dintr-o perioadă de 24 de luni anterioare datei nașterii copilului. Practic, se aleg cele mai bune 12 luni consecutive din ultimii doi ani de muncă pentru a stabili baza de calcul.
Această metodă de calcul este valabilă pentru toți angajații, indiferent dacă lucrează în sectorul privat sau public. Protecția se extinde și asupra altor categorii, precum persoanele cu activități independente (PFA) sau cele care obțin venituri din drepturi de autor, cu condiția să fi contribuit la sistemul de asigurări sociale.
Cine poate cere concediul și pentru cât timp
Dreptul la concediul pentru creșterea copilului nu este exclusiv al mamei. Legea permite oricăruia dintre părinți să solicite acest drept. Durata standard a concediului este de maximum doi ani, calculat de la data nașterii copilului. Perioada se extinde la trei ani în cazul copiilor cu dizabilități, pentru a oferi sprijin suplimentar familiilor aflate în situații speciale.
Este esențial de făcut distincția clară între concediul de maternitate și cel de creștere a copilului. Concediul de maternitate este acordat exclusiv mamei, are o durată totală de 126 de zile (63 prenatal și 63 postnatal) și este acoperit de o indemnizație de maternitate plătită de Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Abia după expirarea acestuia, oricare dintre părinți poate intra în concediul de creștere a copilului.
Protecție la locul de muncă: ce nu are voie șeful să facă
Una dintre cele mai importante prevederi legale este protecția angajatului la întoarcerea din concediu. Angajatorul are obligația legală de a asigura revenirea salariatului pe același post pe care îl ocupa anterior sau, dacă acest lucru nu mai este posibil, pe un post echivalent, cu condiții de muncă și salarizare similare.
Mai mult, legislația, conform Codului Muncii, interzice explicit concedierea salariatului pe durata concediului de creștere a copilului și timp de șase luni după revenirea la muncă. Singurele excepții vizează situații de reorganizare judiciară sau faliment al companiei. Aceste măsuri sunt menite să combată discriminarea la locul de muncă pe criterii de responsabilități familiale și să asigure o reintegrare profesională corectă.
Ce urmează? Stabilitate în ciuda presiunilor bugetare
Deși proiectul de buget pentru 2026, aflat în dezbatere publică, prevede investiții publice record și o presiune considerabilă pe cheltuielile statului, drepturile părinților par a fi securizate. Fiind reglementate prin legi organice și aliniate la directive europene, modificarea acestor prevederi ar necesita un proces legislativ complex și este puțin probabilă pe termen scurt. Părinții care se pregătesc să intre în concediu în acest an se pot baza pe cadrul legal actual, care asigură atât un sprijin financiar calculat predictibil, cât și protecția locului de muncă.
