Adevarul despre filmul Saturday Night Fever. Decorul a fost facut cu folie de aluminiu

Imaginile perfecte din filme ne fac adesea sa credem intr-o magie inaccesibila, dar realitatea din spatele camerei este mult mai pragmatica. Regizorul John Badham a dezvaluit recent ca legendarul film Saturday Night Fever a fost o producție tinuta laolalta de instinct și de banala folie de aluminiu.

Ti s-a intamplat vreodata sa te stresezi ca locuinta ta nu arata impecabil când primesti musafiri sau sa te compari cu vietile aparent perfecte de pe internet? Sa fim sincere, adesea uitam ca în spatele stralucirii se ascunde multa improvizatie. Fix asta ne demonstreaza și povestea acestui fenomen cinematografic, care ne învață ca poti crea ceva memorabil chiar și cu resurse limitate, o lectie de buget pe care o putem aplica și noi în viata de zi cu zi.

Cum transformi un spatiu banal cu un buget de criza

Așa cum povesteste Hollywoodreporter intr-un articol recent, productia a fost un adevarat haos la început. Badham abia scapase de o versiune a filmului The Wiz cu Diana Ross, când producatorul Robert Stigwood l-a chemat sa preia proiectul. Fostul regizor, John Avildsen, fusese concediat intr-un mod absurd, imediat dupa ce primise o nominalizare la Oscar pentru filmul Rocky. Timpul presa extrem de tare, mai ales ca actorul principal trebuia sa termine rapid filmarile pentru a începe repetitiile la Grease alaturi de Olivia Newton-John.

Iar solutiile gasite pentru decor sunt o adevarata lectie de ingeniozitate. Clubul din centrul actiunii era, de fapt, o discoteca degradata din Brooklyn, numita 2001 Odyssey. Podeaua luminata, atat de faimoasa incat a ajuns la institutul Smithsonian, a fost construita la comanda pentru aproximativ 15.000 de dolari. Peretii stralucitori nu erau altceva decat folie de aluminiu cumparata ieftin și agatata pentru a reflecta luminile colorate în toata incaperea.

„Când aprindeai luminile, locul arăta groaznic”, a marturisit regizorul. „Dar când aveai noaptea, era un vis umed de fantezie.”

Haosul din jurul unui star de 23 de ani

Dar dincolo de decorul improvizat, filmul s-a bazat enorm pe magnetismul lui John Travolta. La doar 23 de ani, actorul avea un nivel de celebritate comparabil cu cel al lui Timothée Chalamet de astazi. Putea bloca o strada intreaga doar stand pe ea.

În prima zi de filmare, câteva fețe l-au recunoscut sub sinele suspendate din Brooklyn și au început sa strige numele personajului sau anterior, declansand o adevarata nebunie. În câteva ore, s-a adunat o multime de aproximativ 15.000 de oameni. Echipa a fost nevoita sa foloseasca programe false de filmare (așa-numitele call sheets), sa filmeze inainte de rasarit și chiar sa aduca masini dublura pentru a scapa de multime.

Și totusi, Travolta stia perfect cine este personajul Tony Manero, un tânăr blocat în apartamente inghesuite și discuții fara iesire, care astepta seara de sâmbătă pentru o scurta evadare. Badham a vrut ca filmul sa para „ca și cum un documentarist britanic ar fi aterizat în Brooklyn și filma pur și simplu ce vedea”. Dansatorii nu aratau ca niste profesionisti de pe Broadway, ci ca niste tineri locali, ușor nefinisati.

Muzica legendara și un titlu gasit la intamplare

Un alt mit spulberat este cel legat de coloana sonora. Ani de zile s-a crezut ca scenele de dans au fost filmate pe melodiile lui Stevie Wonder și abia apoi s-au adaugat piesele trupei Bee Gees. Regizorul confirma ca demourile Bee Gees au fost folosite încă din timpul filmarilor.

„Nu citiseră niciodată scenariul”, a explicat Badham despre celebra formatie. „Dar li se povestise povestea de către Stigwood și pur și simplu au luat-o și au fugit cu ea.”

Chiar și titlul a aparut accidental. În timpul unei intalniri în apartamentul producatorului, toata lumea se chinuia sa gaseasca o alternativa la titlul original, Tribal Rites of the New Saturday Night. Când Badham a sugerat în gluma Saturday Night Fever, toata camera a tacut, intelegand imediat ca acela este numele perfect. Aceasta poveste ne arata ca, uneori, cele mai bune idei nu vin din planificari riguroase, ci din flexibilitatea de a lucra cu ceea ce ai în față ta chiar în acest moment.