De ce nu te ajută pe deplin tratamentul pentru tensiune, chiar dacă ai rețetă și medicamente acasă

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Până acum, lipsa constanței în tratamentul pentru tensiune era privită mai ales ca o explicație posibilă pentru rezultate mai slabe. Un nou studiu prezentat la ESC Congress 2026 arată însă direct cât se pierde: aproape jumătate dintre pacienții cu hipertensiune arterială nu își iau medicamentele conform prescripțiilor, iar beneficiile cardiovasculare scad drastic.

La ESC Congress 2026, cercetătorii au prezentat o meta-analiză care a folosit datele individuale a 91.339 de participanți din nouă studii clinice, în care un regim antihipertensiv a fost comparat cu alt tratament, fie placebo, fie un regim mai puțin intensiv. Pentru tine, mesajul e foarte concret: diferența nu ține doar de faptul că ai sau nu rețetă, ci de cât de constant urmezi tratamentul primit.

Impactul aderenței asupra tensiunii arteriale

Hipertensiunea arterială afectează aproximativ 1,4 miliarde de adulți din lume, cu vârste între 30 și 79 de ani, și rămâne unul dintre cei mai importanți factori de risc pentru povara bolilor. În același timp, chiar dacă medicamentele antihipertensive și-au dovedit beneficiile în reducerea evenimentelor cardiovasculare, aproximativ jumătate dintre pacienți nu le iau conform prescripțiilor.

Cercetătorii au împărțit pacienții în două grupe simple: cei cu aderență mai mare, care au luat cel puțin 80% din tratamentul alocat, și cei cu aderență mai mică, sub 80%. Aici se vede cel mai clar de ce merită să iei în serios rutina zilnică a tratamentului, chiar și atunci când te simți bine.

La pacienții cu aderență mai mare, tensiunea arterială sistolică a scăzut cu 5,2 mmHg în grupul de intervenție, comparativ cu grupul de control. La cei cu aderență mai mică, reducerea a fost de doar 3,0 mmHg. Diferența pare mică pe hârtie, dar studiul arată că ea vine la pachet cu rezultate cardiovasculare distincte.

Mai exact, incidența bolilor cardiovasculare majore, adică accident vascular cerebral, infarct miocardic sau boală cardiacă ischemică și insuficiență cardiacă ce a dus la deces sau spitalizare, a fost redusă semnificativ cu 11% la pacienții cu aderență mai mare. La pacienții cu aderență mai mică nu s-au înregistrat reduceri semnificative.

Qianqian Yang, de la Universitatea Oxford, Marea Britanie, a explicat că „avem dovezi că aderența slabă la medicația antihipertensivă este asociată cu rezultate mai slabe. Cu toate acestea, datele anterioare au provenit din studii observaționale și ar putea fi influențate de alți factori. Am întreprins o analiză a datelor din studii randomizate pentru a evalua impactul real al aderenței asupra beneficiilor tratamentului antihipertensiv.”

Un detaliu important este că aderența a scăzut în timp chiar și în studii clinice, unde pacienții sunt urmăriți atent. Potrivit Medical Xpress, rata a coborât de la 88% în primul an la 79% până în anul cinci. Dacă ți se pare că e greu să rămâi consecventă pe termen lung, cifrele acestea arată că problema este foarte răspândită, nu o excepție.

„Este vizibilă o scădere a aderenței în timp, chiar și în cadrul structurat al studiilor.”, a spus Qianqian Yang, de la Universitatea Oxford, Marea Britanie.

Tot ea a rezumat concluzia studiului într-o formulare directă: „În mod remarcabil, rezultatele noastre întăresc zicala conform căreia «medicamentele nu funcționează la pacienții care nu le iau». Pacienții cu aderență mai mică au obținut beneficii cardiovasculare mici sau deloc, în timp ce cei cu aderență mai mare au avut reduceri mai mari ale tensiunii arteriale și mai puține evenimente cardiovasculare.”

Medicii cer ca discuția despre tratament să devină rutină

Din datele prezentate reiese și ce poate ajuta în viața de zi cu zi: evaluarea aderenței și educația pacientului ar trebui să devină mai vizibile în îngrijirea hipertensiunii. Asta înseamnă, practic, să vorbești deschis cu medicul dacă îți este greu să respecți schema, nu să încerci să gestionezi singură problema.

Strategiile indicate pentru îmbunătățirea aderenței sunt clare:

simplificarea regimurilor de tratament;
folosirea combinațiilor de medicamente într-o singură pastilă, pentru a reduce povara medicamentoasă;
utilizarea agenților cu acțiune mai lungă, unde efectul unei doze ratate ocazional este mai mic.

Profesorul Felix Mahfoud, președinte al Comitetului de Comunicare ESC, a spus că „de ani de zile, am neglijat non-aderența la medicamente ca o cauză a hipertensiunii necontrolate. Evaluarea aderenței ar trebui să devină o parte de rutină a îngrijirii hipertensiunii, astfel încât pacienții să nu rateze beneficiile care le pot salva viața. Ca furnizori de servicii medicale, suntem aici pentru a purta conversații deschise, non-judecătoare cu pacienții noștri despre orice bariere ar putea avea în administrarea medicamentelor, pentru a contribui la îmbunătățirea aderenței.”

Concret, următorul pas vine tot la ESC Congress 2026, unde va fi demonstrat impactul real al ratării dozelor de medicamente antihipertensive într-o prezentare dedicată acestui subiect.

Citește și: