Ciuma poate fi vindecată. Simptomele pentru care ai nevoie rapid de medic

Publicat: 7 octombrie 2026, 17:11Actualizat: 7 octombrie 2026, 17:11

Persoanele care se îmbolnăvesc de ciumă pot fi vindecate cu antibiotice, dar începerea rapidă a tratamentului contează pentru prevenirea formelor grave și a decesului. Febra, ganglionii umflați și dureroși sau dificultățile de respirație pot face parte dintre manifestări, în funcție de forma bolii.

Riscul de a contracta ciumă este foarte scăzut: la nivel mondial, câteva mii de oameni se îmbolnăvesc anual, potrivit MedLife. Madagascar, Republica Democrată Congo și Peru sunt locurile unde boala apare cel mai frecvent.

Ciuma, numită și pestă, este provocată de bacteria Yersinia pestis și afectează oamenii și alte mamifere. Infecția se transmite de obicei prin mușcătura unui purice infectat provenit de la un rozător sau prin atingerea unui animal infectat.

Alte căi de infectare sunt contactul neprotejat cu fluide corporale infecțioase ori materiale contaminate și inhalarea picăturilor respiratorii eliminate de un pacient cu ciumă pneumonică. Această formă se poate transmite între oameni prin tuse și strănut.

Expunerea poate fi mai mare în zone rurale și semirurale, dar și în orașe supraaglomerate, cu salubritate precară sau populații mari de șobolani. Munca în aer liber în regiunile cu animale purtătoare și activitatea din clinicile veterinare de acolo pot aduce contactul cu animale bolnave, inclusiv pisici și câini.

Dacă mergi cu cortul, la vânătoare sau în drumeții în asemenea regiuni, crește riscul de a fi mușcată de un purice infectat. Boala care a ucis milioane de oameni în Europa în Evul Mediu este astăzi rară, dar persistă în anumite regiuni din vestul Statelor Unite, Africa și Asia.

Manifestările diferă în funcție de partea corpului afectată

Febra și frisoanele pot fi însoțite de dureri de cap și musculare, slăbiciune, oboseală și amețeli. Pot apărea și greață, vărsături sau diaree. MedLife descrie trei forme principale ale bolii, în funcție de locul în care ajunge bacteria, și separat o formă faringiană foarte rară:

Ciuma bubonică afectează ganglionii limfatici și este forma cea mai frecventă, mai ușor tolerată de organism decât celelalte forme principale. Unul sau mai mulți ganglioni se umflă și devin dureroși, de obicei aproape de locul mușcăturii de purice. Cu tratament rapid cu antibiotice, șansele de recuperare sunt de aproximativ 95%.
Ciuma septicemică apare când bacteria ajunge în sânge. Poate provoca dureri abdominale și sângerări la nivelul nasului, gurii sau sub piele. Infecția poate fi contractată prin mușcătura unui purice ori când fluidele unui animal infectat pătrund printr-o crăpătură a pielii. Distrugerea țesuturilor poate duce la gangrenă, adică moartea acestora, și la insuficiență organică, atunci când organele nu mai funcționează corespunzător.
Ciuma pneumonică afectează plămânii și este cea mai puțin frecventă și cea mai periculoasă dintre cele trei forme principale. Poate provoca respirație dificilă, dureri în piept, tuse și mucus cu sânge sau apos. Pe lângă transmiterea între persoane, poate apărea după contactul cu animale infectate sau când bacteria ajunge în plămâni dintr-o altă parte a corpului.
Ciuma faringiană afectează țesuturile din spatele nasului și gurii, numite faringe. Se manifestă prin inflamația gâtului, febră și ganglioni umflați în zona gâtului.

Un ganglion care se umflă rapid și devine dureros este numit bubon. Prezența lui sau o mușcătură de purice cunoscută îl pot orienta pe medic către acest diagnostic. În formele septicemică și pneumonică lipsesc însă adesea semnele evidente care să indice ciuma.

Dacă ai asemenea simptome după o călătorie într-o regiune în care boala persistă, istoricul călătoriei contează la evaluare. Specialistul în boli infecțioase este medicul potrivit pentru diagnostic și tratament.

Confirmarea se face prin teste de laborator. Medicul poate recolta sânge, lichid sau o probă dintr-un ganglion umflat, precum și salivă ori secreții eliminate prin tuse. Când suspiciunea de ciumă este puternică, antibioticele se încep imediat după recoltare, fără a aștepta rezultatele finale.

Tratamentul folosește antibiotice disponibile în mod obișnuit, iar îngrijirea medicală primită devreme crește șansele de recuperare completă. Pentru ciuma pneumonică, MedLife indică un risc ridicat de deces dacă tratamentul nu începe în termen de 24 de ore de la apariția simptomelor.

Forma septicemică are, la rândul ei, un risc mai mare de deces, deoarece este greu de diagnosticat și se agravează rapid. Cheagurile formate în vasele mici de sânge ale degetelor de la mâini și picioare, nasului sau urechilor pot provoca moartea țesuturilor, care trebuie apoi îndepărtate. În puține cazuri apare meningita, afectarea învelișurilor protectoare ale creierului și măduvei spinării.

Persoanele care au avut contact strâns cu pacienți foarte bolnavi de ciumă pneumonică pot fi evaluate și ținute sub observație. În funcție de tipul și momentul contactului, se poate administra și tratament antibiotic preventiv.

Pentru prevenție, MedLife precizează că nu există deocamdată un vaccin și recomandă reducerea contactului cu puricii și animalele posibil infectate. Măsurile concrete sunt:

Evită mușcăturile de purici și contactul cu animale care ar putea fi infectate.
Curăță vegetația și alte locuri în care animalele sălbatice și-ar putea face adăpost.
Nu lăsa afară hrana animalelor de companie și nu hrăni animalele sălbatice.
Ia măsuri pentru prevenirea infestării cu purici a câinilor și pisicilor.
Poartă mănuși dacă manipulezi animale care ar putea fi infectate.

În zonele în care există ciumă, recomandarea include și limitarea accesului liber al animalelor de companie în exterior.