Ciuma pneumonică se transmite prin tuse sau strănut. Ce simptome provoacă și cum se tratează

Moartea unei angajate de 28 de ani a Institutului Anticiumă din Irkutsk, în Siberia, a determinat Organizația Mondială a Sănătății (OMS) să analizeze posibilitatea unei infecții cu ciumă pneumonică. Miercuri, 7 octombrie 2026, organizația a apreciat că riscul pentru populația generală pare scăzut, pe baza informațiilor limitate pe care le avea, potrivit TVR Info, care citează BBC.

Evaluarea inițială a pornit de la suspiciunea că angajata ar fi avut această formă a bolii, potrivit TVR Info. Ciuma pneumonică este o infecție pulmonară rară, provocată de bacteria Yersinia pestis. Este considerată cea mai periculoasă dintre cele patru forme de ciumă și singura care se poate transmite de la o persoană la alta.

Transmiterea se face prin picăturile eliminate prin tuse sau strănut. Și picăturile provenite de la animale infectate pot răspândi boala. Numărul de reproducere de bază, adică numărul mediu de persoane cărora un bolnav le poate transmite infecția, este estimat la aproximativ 1,1-1,3.

Simptomele descrise pentru această formă de ciumă sunt:

• Dificultăți de respirație.
• Dureri în piept.
• Tuse frecventă cu sânge.

Dr. Rutul Dalal, medic infecționist la Penn State Health St. Joseph Medical Center, explică faptul că simptomele pot apărea chiar și la 24 de ore după expunere. Potrivit lui, bolnavii au de obicei o stare atât de gravă încât rareori transmit infecția mai departe.

Despre limitarea deplasărilor prin severitatea bolii, medicul a spus că „este foarte greu pentru cineva chiar și să meargă, să își desfășoare activitățile zilnice, nici atât să călătorească”.

Dalal a precizat că nu există zboruri directe între Rusia și Statele Unite și că persoanele infectate ar prezenta deja simptome până la sosirea în SUA. El a îndemnat totuși la vigilență, amintind cât de conectată este lumea, așa cum a arătat pandemia de Covid-19.

În privința tratamentului, momentul începerii lui contează: pacienții tratați în primele 24 de ore de la infectare au cele mai mari șanse de supraviețuire. Tratamentul antibiotic durează de obicei cel puțin 10-14 zile. Cele cinci antibiotice indicate ca fiind de regulă cele mai eficiente împotriva ciumei sunt ciprofloxacina, levofloxacina, moxifloxacina, gentamicina și streptomicina.

Dacă urmărești informațiile despre vaccinare, recomandarea OMS se referă doar la grupurile cu risc ridicat și la lucrătorii de laborator expuși regulat la bacterie. Vaccinurile împotriva ciumei sunt folosite din secolul al XIX-lea, însă protecția lor împotriva formei pneumonice rămâne incertă.

Infecția pulmonară poate apărea și după o infecție inițială cu una dintre celelalte forme. Acestea afectează părți diferite ale corpului:

• Ciuma bubonică este cea mai frecventă. Apare adesea după mușcătura unui purice sau după pătrunderea bacteriei printr-o tăietură ori o leziune a pielii. Provoacă inflamarea și durerea ganglionilor limfatici și poate evolua spre ciumă septicemică.
• Ciuma septicemică afectează sângele și poate duce la insuficiența organelor. Poate apărea și direct după mușcătura unui purice.
• Ciuma faringiană afectează gâtul după consumul de carne infectată.

Cazul din Irkutsk a dus la carantină și supraveghere pentru aproximativ 200 de persoane

Angajata Institutului de Cercetare Anticiumă din Irkutsk a fost identificată de publicația regională independentă Lyudi Baikala drept Daria Șipilova. Ea s-a prezentat prima dată la spital pe 29 septembrie, în Șelehov, oraș din Siberia aflat la aproximativ 19 kilometri sud-vest de Irkutsk, unde lucra.

Pe 2 octombrie, guvernul rus a organizat o ședință pe fondul suspiciunii că angajata ar fi contractat o infecție periculoasă. OMS a aflat inițial despre pacientă prin sistemul său care folosește inteligența artificială pentru monitorizarea știrilor locale despre boli îngrijorătoare.

Federația Rusă a răspuns marți, 6 octombrie, solicitării de informații a OMS: „recent nu a fost raportat niciun caz de ciumă”. Autoritățile ruse au transmis totodată că persoanele care intraseră în contact cu angajata au fost plasate în carantină sau sub supraveghere atentă.

Rospotrebnadzor, agenția rusă responsabilă de bolile infecțioase, a atribuit decesul unei pneumonii de origine necunoscută și a minimalizat suspiciunile unei legături cu activitatea profesională. Agenția a transmis locuitorilor că situația epidemiologică din regiunea laboratorului este stabilă.

Mai multe spitale din zonă au restricționat vizitele și au introdus controale medicale amănunțite. Acestea includ chestionare despre simptomele ciumei și ale altor boli infecțioase.

OMS a luat în considerare și relatări din presa locală despre un posibil incident de laborator. Întrebată despre acestea miercuri, dr. Maria Van Kerkhove, directoarea departamentului OMS pentru managementul epidemiilor și pandemiilor, a declarat: „știu ce știți și dumneavoastră din presă despre eprubeta spartă și expunere”.

Dr. Tedros Adhanom Ghebreyesus, directorul general al OMS, a menționat în declarațiile de miercuri și relatări potrivit cărora o a doua angajată a laboratorului ar avea pneumonie de cauză nedeterminată.

Organizația solicitase guvernului rus informații suplimentare, pe care nu le primise. Despre consecința acestei situații pentru evaluarea riscului, Tedros a declarat: „Nu avem imaginea completă a acestui eveniment și nu putem efectua o evaluare completă a riscului […] Un schimb de informații prompt, complet și transparent, în temeiul reglementărilor internaționale, este esențial pentru a clarifica relatările contradictorii și a permite o evaluare corectă a potențialelor riscuri pentru sănătatea publică”.

Institutul din Irkutsk a fost înființat în 1934 pentru cercetarea ciumei și are aproximativ 95 de angajați. Bacteria care provoacă boala continuă să circule printre animalele sălbatice din Siberia și din regiunile învecinate.

La nivel global, peste 200 de specii de mamifere, în special rozătoare, pot contracta bacteria. În Siberia, marmotele sunt purtătorii cei mai frecvenți. Oamenii se infectează cel mai des după expunerea la rozătoare infectate.

Asia Centrală are cel mai mare număr de focare, adică zone în care boala este prezentă. Din anii 1990, majoritatea cazurilor umane au fost însă în Africa, potrivit OMS.

Estimarea anuală globală prezentată pentru infecțiile cu ciumă este de 1.000-3.000 de cazuri, cele mai multe fiind de formă bubonică. Multe apar în Africa Centrală, dar sunt înregistrate și în Rusia, India, China și Statele Unite.

Pentru perioada 2019-2025, OMS a anunțat un bilanț de aproape 4.000 de cazuri suspectate de ciumă la om și 423 de decese, raportate de zece țări.

Bacteria circulă pe toate continentele, cu excepția Oceaniei. Cercetările din situri arheologice indică infecții la oameni de cel puțin 5.000 de ani. Yersinia pestis a provocat trei dintre cele mai mortale pandemii din istorie.

Prima, Ciuma lui Iustinian, este datată între 541 și 750. Ar fi pornit de la purici care au mușcat rozătoare din Africa și s-ar fi răspândit pe rutele comerciale, provocând până la 100 de milioane de decese. Estimarea potrivit căreia ar fi murit jumătate din populația bazinului mediteraneean este contestată de unii istorici contemporani, care consideră că amploarea ar fi putut fi mai mică.

Această pandemie a slăbit eforturile împăratului Iustinian de reunificare a Imperiului Roman, iar unii istorici consideră că a contribuit la căderea imperiului.

A doua pandemie, cunoscută drept Ciuma Neagră, a început în 1347 și a continuat până în secolul al XVIII-lea. Cu origine probabilă în Asia Centrală, s-a răspândit pe rutele comerciale în Europa și Orientul Mijlociu. Estimările indică pierderea a 30%-60% din populația Europei, între 25 și 50 de milioane de oameni, și între 75 și 200 de milioane de decese la nivel mondial.

A treia pandemie, din 1894-1901, a început în China și s-a extins prin transportul comercial cu vapoare cu aburi. India și China au fost cele mai afectate, iar bilanțul estimat este de 12-15 milioane de decese, în mare parte în Asia.

În Statele Unite, ultima transmitere documentată de la om la om a ciumei pneumonice datează din 1924, în timpul unui focar din Los Angeles. În medie, în SUA sunt raportate aproximativ cinci cazuri umane de ciumă pe an.

Cel mai recent deces american menționat a avut loc în iulie 2025, în Arizona. Persoana s-ar fi infectat în timp ce lucra cu pisici bolnave.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră

Dolce SportLionel Messi se retrage din națională după ce a contribuit la fiecare gol al Argentinei contra BeninuluiGetPonyCum se identifică articulația uzată la suspensie și când jocul impune transportul mașinii la serviceBravonetIulius Town Timișoara oferă 300 de pachete pe zi studenților, până pe 14 octombrieLylaCum vorbești cu copilul despre consimțământ, de la refuzul unei îmbrățișări la ajutorul cerut unui adultFinanciarulRomânia conduce exportul european de grâu moale cu 3,28 milioane de toneNews24Oficiali americani și ruși ar fi discutat implicarea unui investitor din SUA în Nord Stream