Ce opțiuni ai pentru embrionii nefolosiți după fertilizarea in vitro în România

Publicat: 18 octombrie 2026, 11:15Actualizat: 18 octombrie 2026, 11:15

Specialist în laborator utilizând un microscop pentru analize medicale specifice – Foto: Zakir Rushanly / Pexels

Cuplurile care au embrioni neutilizați după fertilizarea in vitro (FIV) îi pot păstra pentru o încercare ulterioară sau pot solicita, în anumite condiții, încetarea conservării. Alegerea depinde de acordurile exprimate și de regulile aplicabile, inclusiv atunci când planurile de familie se schimbă.

În România, donarea acestor embrioni altor persoane nu este permisă în practica actuală a reproducerii asistate, explică pentru CSID dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist în obstetrică-ginecologie, supraspecializat în infertilitate. Medicul precizează că legislația nu reglementează complet donarea embrionilor, deși există prevederi privind reproducerea asistată cu un terț donator.

Pentru embrionii păstrați la o clinică din România, durata conservării este prevăzută în contract și în documentele prin care îți exprimi consimțământul, cu respectarea reglementărilor aplicabile. Depozitarea presupune costuri, iar acestea diferă între clinici.

Înainte să semnezi documentele pentru tratament, poți cere clinicii răspunsuri concrete despre:

Perioada pentru care vor fi păstrați embrionii și condițiile de depozitare.
Costurile stocării și procedura prin care poți prelungi perioada contractuală.
Pașii prevăzuți la expirarea contractului și consecințele fiecărei opțiuni.
Acordurile necesare pentru utilizarea embrionilor sau pentru încetarea conservării, dacă planurile voastre se modifică.

Continuarea păstrării este posibilă dacă există consimțământul necesar și sunt îndeplinite cerințele clinicii. Unele cupluri aleg o perioadă suplimentară înainte să decidă dacă își mai doresc un copil.

Dacă hotărârea este oprirea conservării, solicitarea trebuie consemnată în documente și analizată în raport cu acordurile deja exprimate și cu regulile aplicabile. Simplul fapt că nu mai plătești depozitarea nu echivalează cu o decizie explicită privind destinația embrionilor.

Tehnic, încetarea conservării înseamnă scoaterea embrionilor din mediul în care sunt păstrați, fără transfer într-un uter. Fără condițiile necesare menținerii lor, dezvoltarea nu mai poate continua. Procedura presupune respectarea consimțământului, a cerințelor medicale și a cadrului legal, nu tratarea embrionilor ca pe un material biologic obișnuit.

Păstrarea embrionilor permite alte încercări, dar nu asigură o sarcină

În timpul fertilizării in vitro, stimularea ovarelor permite obținerea ovocitelor, celulele reproductive feminine. Acestea sunt recoltate și fertilizate în laborator cu spermatozoizi de la partener sau, în anumite situații, de la un donator. Embriologii urmăresc dezvoltarea embrionilor în primele zile pentru a-i identifica pe cei potriviți transferului.

Dr. Andreas Vythoulkas subliniază că fertilizarea nu reușește pentru fiecare ovocit recoltat. Nici embrionii rezultați nu ating cu toții etapa de dezvoltare necesară pentru a putea fi transferați ori congelați.

Când situația medicală permite, este recomandat frecvent transferul unui singur embrion, pentru reducerea riscurilor unei sarcini multiple. Ceilalți embrioni care au potențial de dezvoltare pot fi păstrați prin congelare, numită crioconservare.

Aceștia pot fi folosiți dacă prima încercare nu se încheie cu o sarcină sau dacă ulterior îți dorești încă un copil. Astfel, o nouă încercare poate avea loc fără reluarea stimulării ovariene și a recoltării ovocitelor.

Congelarea se face prin vitrificare: răcirea este foarte rapidă, ceea ce limitează formarea cristalelor de gheață și protejează celulele. Păstrarea are loc în recipiente speciale cu azot lichid, la aproximativ minus 196 de grade Celsius.

La această temperatură, activitatea biologică este practic suspendată. Conservarea poate dura mult timp, iar sarcini au fost obținute și folosind embrioni păstrați congelați mai mulți ani.

Există însă limite: un embrion poate să nu supraviețuiască decongelării, iar transferul nu înseamnă automat obținerea unei sarcini. Contează calitatea lui, vârsta femeii când au fost recoltate ovocitele și alți factori medicali.

Donarea presupune o altă destinație: embrionul creat în cadrul unui tratament este folosit pentru sarcina unei alte femei. Spre deosebire de donarea ovocitelor sau a spermatozoizilor, aici există deja un embrion, cu informația genetică a persoanelor de la care provin celulele reproductive.

Spania și Grecia acceptă donarea embrionilor potrivit propriilor legislații. Dacă ai indicație medicală pentru un tratament cu embrioni donați, poți lua în considerare o țară în care procedura este permisă.

Pentru donarea unor embrioni deja congelați în România, posibilitatea trimiterii lor la o clinică din străinătate se verifică pentru fiecare caz. Transportul cere autorizare, condiții de siguranță și trasabilitate, adică posibilitatea urmăririi materialului biologic pe parcursul transferului. Acceptarea embrionilor depinde și de legea țării de destinație; deplasarea beneficiarei acolo nu face singură întregul proces posibil medical și legal.

Despărțirea partenerilor schimbă, la rândul ei, situația în care trebuie analizată utilizarea embrionilor. Dacă aceștia provin din ovocitele tale și spermatozoizii fostului partener, dorința ta de a continua tratamentul nu permite automat transferul fără acordul lui.

Divorțul, decesul unuia dintre parteneri sau retragerea consimțământului cer o evaluare individuală, inclusiv a actelor semnate la început. Medicul recomandă discutarea acestor situații înaintea tratamentului, iar dacă ai deja embrioni păstrați, discuția cu clinica despre destinația lor trebuie purtată înainte să expire contractul.