Te-ai întrebat vreodată cât de greu este să fii cu adevărat tu însăți într-o lume care îți cere constant să porți o mască? Povestea actorului și scenaristului Ryan O’Connell, care trăiește cu paralizie cerebrală, atinge exact această coardă sensibilă. A vrut să facă un serial despre un tânăr gay cu dizabilități, un proiect născut din dorința de a oferi o alinare propriei sale versiuni mai tinere. S-a lovit însă de o industrie care voia cu totul altceva.
O industrie a compromisurilor absurde
La începutul carierei sale în televiziune, Ryan a mers la o întâlnire generală cu un executiv. Genul acela de întâlnire care se transformă rapid într-o comedie neagră, unde ți se laudă munca doar pentru a fi ignorată complet în secunda următoare.
Dialogul a fost de-a dreptul ireal.
„OK, deci, Brian, sunt literalmente obsedată de tine????!!!”
„… Numele meu e Ryan…”
Femeia nici nu a clipit, neprocesând corectura. „Îți ador vocea. Atât de singulară. Dar te-ai gândit să scrii un procedural?”
„Precum Law & Order? Um, Doamne, nu știu. Nu e chiar domeniul meu…”
„Domeniu! Asta îmi amintește, Jen Aniston e o prietenă bună de-a mea…. Ea adoră domeniile…”
„… Da… Și eu o iubesc pe Jennifer Aniston?”
„E sora mea. E AFURISITA MEA FAMILIE. Cam cum tu și cu mine vom fi practic cei mai buni prieteni. Deci. Ce fel de chestii vrei să faci?”
Când Ryan a mărturisit că vrea un serial despre o persoană gay cu dizabilități, reacția a fost de confuzie totală. Executivul i-a propus, în schimb, ceva halucinant.
„Um, asta e, asta e mișto. Hei! Ce zici de zombi gay? Suntem foarte entuziasmați să explorăm acel spațiu…”
„Ce anume este spațiul zombi gay?” a întrebat el, simțind oboseala specifică momentelor în care ești înconjurat de oameni care nu te înțeleg.
Ea a făcut o pauză. „Știi… Chiar credeam că vei fi mai… Captivant.”
„Ce vrei să spui?”
„Agenții tăi au spus că trebuie să te cunosc, că ești pur și simplu un uragan de energie.”
Pentru Ryan, a fi o persoană queer cu dizabilități însemna că butonul de „pornit” al personalității sale nu avea luxul de a fi oprit vreodată. Trebuia mereu să îi facă pe toți să râdă și să se simtă în largul lor în preajma lui. Dar uneori, când simțea că nu este înțeles, pur și simplu nu mai avea energia să uimească pe nimeni.
Drumul spre asumarea propriei povești
Numai că lucrurile nu au rămas în acel punct mort. Memoriile sale au fost opționate, iar el a ales compania de producție a actorului Jim Parsons și a soțului acestuia, Todd Spiewak. După cum povestește într-un fragment publicat recent de Hollywoodreporter, a ocolit intenționat marile rețele (care i-ar fi cenzurat viziunea) și a dus proiectul numit Special direct către cablu și platforme de streaming în vara lui 2015.
Stage 13, o ramură digitală a Warner Bros., i-a cerut să scrie opt episoade de câte cincisprezece minute. Aici a intervenit producătorul său, Eric, care l-a forțat să fie brutal de sincer cu el însuși în timpul procesului de scriere.
„Nu înțeleg acest episod”, i-a spus Eric. „Ryan merge la o petrecere la piscină și nu se întâmplă nimic cu adevărat? Cum îl afectează PC-ul lui?”
„Păi, nu o face. A fi cu dizabilități nu este întreaga lui personalitate…”
„Deci, mergi la o petrecere la piscină plină de bărbați gay și nu îți simți dizabilitatea niciodată?”
„OK, uite. Voi ține un jurnal și voi nota de fiecare dată când PC-ul meu mă afectează direct sau indirect. Poate asta va ajuta.”
Și chiar a ajutat. A mers în Palm Springs și a realizat cât de mult îi dicta paralizia cerebrală fiecare decizie minoră, de la intrarea în piscină până la aplicarea cremei de protecție solară. După ce a scris scenariile infuzate cu această nouă doză de realitate, Netflix a preluat proiectul. Iar surpriza a venit tot de la Eric.
„Oh, și apropo. Trebuie să joci tu în el.”
Cât costă, de fapt, viața de vedetă
Dar celebritatea vine cu un preț uriaș, și la propriu, și la figurat. Să fim serioși, te-ai gândit vreodată la facturile din spatele unui covor roșu?
Cifrele sunt pur și simplu amețitoare. Un publicist te costă 6.000 de dolari pe lună. Un stilist de top ia cam 1.200 de dolari pentru un singur eveniment, doar ca să te îmbrace într-o ținută pe care, culmea, trebuie să o returnezi. Apoi vine părul și machiajul, care mai scot din buzunar încă 500 de dolari. Pentru a participa la o simplă petrecere mondenă, o vedetă ajunge să plătească mii de dolari doar pentru a menține iluzia importanței sale.
Iar presiunea nu se oprește aici. După ce Special a primit nominalizări la premiile Emmy, Netflix i-a spus în același apel telefonic că serialul a fost reînnoit pentru sezonul doi, dar că acela va fi și ultimul. A urmat o perioadă nebună. Ryan a scris un roman, a scris și a jucat în reboot-ul Queer as Folk și a pregătit o adaptare cinematografică.
Apoi, dintr-odată, totul s-a prăbușit. Queer as Folk nu a primit un nou sezon, finanțarea pentru film a picat, iar el a făcut Covid fix în ziua lansării cărții sale. A ratat până și un interviu major cu Gayle King, care l-a sunat ulterior la hotel pentru a-i spune că abia aștepta să discute despre anumite practici sexuale detaliate în carte.
Calendarul lui, odată plin, era acum complet gol.
Pe bune, cine ar rezista la un asemenea ritm fără să cedeze? Acela a fost momentul de trezire. A realizat că nu își datorează traumele industriei doar pentru a fi acceptat și validat. După un an petrecut în New York, construind relații reale și trăindu-și viața din plin, a înțeles că valoarea lui nu stă în productivitatea constantă. Pentru că nimeni nu este obligat să își vândă suferința pe bandă rulantă doar pentru a primi un loc la masa celor bogați și faimoși.
