Pentru multe dintre noi, cariera începe ca o pasiune pură sau o vocație asumată cu tot sufletul. Dar pe nesimțite, biroul se poate transforma într-un refugiu perfect, un loc unde ne ascundem de emoțiile dificile și unde, cu cât suntem mai ocupate, cu atât ne simțim mai importante.

Hai să fim serioase. Te-ai surprins vreodată verificând febril mailul de serviciu duminica dimineața, deși nu exista nicio urgență reală?

Cifrele și orele suplimentare vorbesc de la sine.

Testul sincerității cu tine însăți

Într-o analiză detaliată publicată recent de Psychologies, suntem provocate să ne analizăm cu atenție acest comportament. Lista include întrebări directe care te forțează să te privești în oglindă. Te trezești adesea neglijându-ți familia, prietenii și sănătatea pentru că ești mult prea adâncită în munca ta? Îți este imposibil să lași din mână iPhone-ul sau BlackBerry-ul atunci când iei masa cu cei dragi?

Iar lucrurile merg chiar mai profund de atât. Dacă ai crea o diagramă radială care să reprezinte stima ta de sine, ce procent din acea diagramă ar fi rezultatul muncii tale? Ești puțin perfecționist și preferi să faci toată munca singur (pentru că ești convinsă că ceilalți nu pot face lucrurile la fel de bine ca tine)?

Te pricepi să găsești scuze pentru faptul că trebuie să muncești atât de mult? Ai probleme cu somnul pentru că mintea îți fuge la diverse sarcini sau ai impresia că ai putea rezolva o mulțime de treburi dacă n-ar trebui să dormi?

Rădăcinile din copilărie și goana după validare

Numai că tiparul acesta epuizant nu apare de nicăieri. Multe dintre noi am învățat încă de mici că merităm să fim iubite exclusiv pentru ceea ce facem. Dacă aveai o zi proastă la școală, primul instinct când ajungeai acasă era să-ți scoți caietele de teme, ca să-ți distragi atenția de la sentimentele neplăcute.

Mintea îți șoptea o regulă aparent salvatoare: Dacă simţi că nu eşti bun de nimic, poţi să devii simpatic luând note bune la şcoală. Să te folosești de munca ta ca să nu te mai simți inferior față de alții pare un comportament perfect responsabil la prima vedere. Și astfel ajungi să fii lăudat pentru că „muncești pe brânci”.

Cortina care ascunde vulnerabilitatea

Dependența de muncă funcționează ca un mecanism invizibil de apărare. E drept că această tendință de a te cufunda în task-uri afectează mai mult bărbații decât femeile, deoarece noi ne pricepem ceva mai bine să ne exprimăm emoțiile. Bărbații se folosesc adesea de munca lor ca de un scut în fața problemelor din familie, deși acest refugiu nu face decât să adâncească resentimentele partenerului de viață.

Motto-ul bărbatului american este: „Fă mai mult ca să simţi mai puţin”.

Dar capcana ne pândește pe toți, indiferent de gen. Când viața ta este extrem de ocupată și ai un program de lucru nebunesc, nu mai permiți luminii soarelui să găsească spărturile în care sălășluiesc creativitatea și inspirația. Umerii tensionați și gâtul amorțit nu au legătură cu a face mai mult, ci cu a simți mai puțin. Se spune că intimitatea înseamnă „să priveşti înăuntru”, adică să le dai voie celorlalți să te vadă exact așa cum ești.

„Nu te uita la omul din spatele cortinei!” exclamă Vrăjitorul din Oz în încercarea disperată de a o împiedica pe Dorothy să afle adevărul. Exact așa procedăm și noi când ne camuflăm drumul prin viață în spatele realizărilor profesionale, sperând ca lumea, prea ocupată să ne admire succesul, să nu observe omulețul fragil din spatele cortinei.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră