Poate că și tu ai avut gândul acesta: dacă nu lovește direct, se mai numește abuz? O femeie care a cerut sfat după ce partenerul ei sparge farfurii și pahare, urlă, înjură și chiar și-a fracturat mâna lovind o ușă a descris multă vreme totul ca pe o reacție la stres sau frustrare, nu ca pe violență îndreptată spre ea.

Consecința imediată este frica. Iar frica nu apare doar când cineva lovește un om, ci și când trântește uși, lovește pereți, sparge obiecte și umple casa de țipete. Femeia a fost rănită fizic doar când a încercat să-l oprească să se rănească sau să distrugă bunuri și a ajuns să creadă că a fost „vina ei” pentru că „s-a băgat în pericol”. Vecinii au chemat poliția după ce au auzit țipete, obiecte sparte și plânsul ei, însă ea le-a spus autorităților că violența nu a fost îndreptată către ea.

Abuzul non-fizic rănește la fel de adânc

Aici e una dintre cele mai dureroase confuzii din multe relații. Dacă partenerul nu lovește direct, e ușor să minimizezi ce se întâmplă, mai ales când îl iubești și vrei să păstrezi pacea. Dar specialista Vix a spus foarte clar că abuzul domestic nu se limitează la violență fizică sau sexuală și că multe femei trec prin forme non-fizice care rănesc la fel de adânc.

„Un mit comun este că este abuz domestic doar dacă implică violență fizică sau sexuală. De fapt, multe femei experimentează abuz domestic fără a fi vătămate fizic.”

Asta te poate ajuta să recunoști mai repede semnele care par „mici”, dar nu sunt. Deteriorarea proprietății, spargerea obiectelor, trântirea ușilor sau lovirea pereților sunt descrise de organizațiile și specialiștii din zona violenței domestice ca instrumente de control și intimidare într-o relație abuzivă. Charity Refuge atrage atenția că formele non-fizice pot fi la fel de distructive și subminatoare ca violența fizică.

Învinuirea de sine nu mută responsabilitatea abuzului

Multe femei rămân blocate tocmai aici. Nu pentru că „nu văd”, ci pentru că încearcă să repare, să calmeze, să țină totul sub control. Vix a surprins exact acest mecanism emoțional, potrivit Independent.

„Și da, pentru a o spune foarte simplu: acesta este un comportament abuziv. Înțeleg că-l iubești și că nu vezi asta ca fiind vina lui, de asemenea, aud că vrei cu disperare să ‘repari’ lucrurile menținând stabilitatea și pacea.”

Faptul că ai intervenit ca să-l oprești să spargă ceva sau să se rănească nu mută responsabilitatea pe umerii tăi. Iar dacă ai început să îți explici singură că „nu a vrut”, „era stresat” sau „s-a enervat și i-a trecut”, merită să privești comportamentul în ansamblu: există frică, intimidare, distrugere și sentimentul că trebuie să mergi pe vârfuri ca să nu declanșezi o nouă criză?

Experții în violență domestică avertizează că, de cele mai multe ori, ceea ce începe „mic” se agravează în timp într-o relație abuzivă. Asta contează enorm, fiindcă nu e vorba doar despre episodul de azi, ci despre direcția în care merge relația.

Ce poți face dacă te regăsești în povestea asta

Dacă citești și simți că ceva se leagă dureros de bine, ia în serios ce simți în corpul tău când începe o criză: teamă, blocaj, nevoia de a-l liniști repede, plâns, confuzie. Aceste reacții nu sunt „exagerări”. Sunt semnale că siguranța ta emoțională și fizică este atinsă.

Vix spune direct că nu crede că este sigur pentru femeie să rămână în acea situație și că partenerul are nevoie de intervenție externă, cum ar fi terapie, gestionarea furiei sau sprijin de specialitate din partea unei organizații.

„Nu te manipulez emoțional și singurul meu interes este să-ți spun adevărul: nu cred că este sigur pentru tine să rămâi în această situație cu iubitul tău. Și el trebuie să accepte că are nevoie de intervenție externă (cum ar fi terapie, gestionarea furiei sau sfaturi de specialitate de la o organizație caritabilă precum Refuge sau Women’s Aid).”

Pasul util, acum, nu este să-l convingi tu singură să se schimbe în mijlocul unei alte izbucniri. Mai sigur este să cauți sprijin specializat și să vorbești cu cineva care înțelege dinamica abuzului. În informațiile publicate sunt recomandate organizații precum Refuge sau Women’s Aid, plus Linia Națională de Asistență pentru Abuz Domestic la 0808 2000 247.

Ce merită să audă și cei apropiați

Dacă o prietenă sau cineva din familie trece prin așa ceva, ajută enorm să nu-i minimalizezi experiența doar pentru că „nu a dat în ea”. Când cineva sparge lucruri, urlă, lovește pereți sau uși și creează un climat de teroare, persoana de lângă el poate trăi deja într-o stare continuă de alertă. Sprijinul blând înseamnă să o crezi, să nu o faci vinovată că a rămas și să o încurajezi să caute ajutor specializat.

Uneori, claritatea vine greu tocmai pentru că rana nu e mereu vizibilă pe piele. Dar casa în care se sparg pahare, se aud înjurături și plâns, iar vecinii ajung să cheme poliția nu este un loc în care emoțiile sunt doar „mai intense”. Este un semnal serios de pericol. Dacă simți că povestea aceasta seamănă cu a ta, primul gest bun pentru tine este să nu mai porți singură totul și să vorbești cu un serviciu specializat la 0808 2000 247.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră