4 semne ale lipsei de vitamina D după iarnă, explicate de un medic endocrinolog

Iarna ne lasă o factură pe care mulți o ignoră: oboseala cronică, durerile de oase și o stare generală proastă. Le punem pe seama vremii sau a stresului, dar de multe ori vinovatul este altul, unul tăcut și invizibil. Răspunzător? Un deficit de vitamina D. Aproape 1 miliard de oameni la nivel global suferă de această problemă, conform unui studiu publicat în jurnalul Nature, iar la final de iarnă prevalența explodează, afectând până la 50% din populația Europei. Un medic endocrinolog explică cele patru semnale de alarmă pe care corpul le transmite și pe care nu ar trebui să le ignorăm.

După luni de zile cu soare puțin și zile scurte, rezervele de vitamina D ale organismului ajung la un minim istoric. Radiațiile UVB, esențiale pentru producția acestei vitamine în piele, sunt insuficiente în România timp de 4 până la 6 luni pe an. Fără „vitamina soarelui”, multe procese din organism încep să scârțâie. De la absorbția calciului la funcționarea sistemului imunitar, totul este afectat. Iată care sunt cele mai comune semne.

1. Oboseală cronică și dureri inexplicabile

Te simți epuizat constant, chiar și după o noapte de somn? Ai dureri de spate, în special în zona lombară, sau dureri musculare difuze, greu de localizat? Acestea sunt printre primele și cele mai frecvente semnale ale unui nivel scăzut de vitamina D. Un studiu din 2014 a arătat că 71% dintre persoanele cu dureri cronice aveau un deficit al acestei vitamine. Medicii endocrinologi explică mecanismul: vitamina D este crucială pentru absorbția calciului și a fosforului, minerale vitale pentru sănătatea oaselor. Când nivelul ei scade, absorbția calciului este compromisă, ceea ce duce la slăbirea oaselor (osteomalacie la adulți) și la dureri. Mai mult, receptorii pentru vitamina D se găsesc și în celulele nervoase care detectează durerea, numite nociceptori, ceea ce explică de ce deficitul poate amplifica senzațiile dureroase.

2. Răceli frecvente și infecții care nu mai trec

Dacă ai impresia că te îmbolnăvești la fiecare adiere de vânt și răcelile se țin lanț, ar fi bine să verifici nivelul de vitamina D. Această vitamină e important în funcționarea sistemului imunitar. Cercetările publicate în British Medical Journal arată că vitamina D stimulează producția de peptide antimicrobiene, un fel de „antibiotice naturale” ale corpului, care luptă împotriva bacteriilor și virușilor. Când nivelul este scăzut, acest scut natural devine mai slab. Studiile au legat în mod direct deficitul de vitamina D de un risc crescut de infecții ale tractului respirator, precum răceala comună, bronșita și pneumonia. Corectarea deficitului, conform unei analize a 25 de studii, a ajutat la reducerea riscului de astfel de infecții, efectul fiind și mai pronunțat la persoanele cu niveluri foarte scăzute.

3. Stare de spirit proastă și lipsă de energie

Apatia, iritabilitatea și o stare generală de tristețe care se instalează odată cu lunile de iarnă pot fi semne ale tulburării afective sezoniere (SAD). Un studiu amplu, apărut în Scandinavian Journal of Public Health, a găsit o corelație puternică între nivelurile scăzute de vitamina D și simptomele acestei forme de depresie. Deși mecanismul nu este complet elucidat, se crede că vitamina D influențează producția de neurotransmițători, precum serotonina, care reglează starea de spirit. Suplimentarea poate ameliora simptomele depresive, în special la persoanele cu deficiențe severe. Mulți pacienți raportează o îmbunătățire a energiei și a dispoziției după corectarea nivelului de vitamina D, confirmând legătura dintre soare, această vitamină și sănătatea mintală.

4. Căderea părului și vindecarea lentă a rănilor

Două semne mai puțin cunoscute, dar la fel de importante, sunt căderea accentuată a părului și rănile care se vindecă greu. Studiile au asociat nivelurile scăzute de vitamina D cu alopecia areata, o boală autoimună care provoacă pierderea părului. Chiar și în cazurile de cădere a părului non-cicatricială, s-a observat o relație inversă: cu cât nivelul de vitamina D era mai mic, cu atât căderea părului era mai pronunțată. În privința vindecării, vitamina D este implicată în producția de compuși noi, esențiali pentru formarea pielii noi. De asemenea, rolul său în controlul inflamației este crucial pentru un proces de vindecare corect. Persoanele cu deficit sever au adesea niveluri mai mari de markeri inflamatori, care pot compromite și încetini repararea țesuturilor.

Cine este la risc și ce e de făcut?

Deficitul de vitamina D nu apare la fel la toată lumea. Persoanele care petrec mult timp în interior, cele cu pielea mai închisă la culoare (melanina acționează ca un filtru solar natural), vârstnicii (pielea produce mai puțină vitamina D cu vârsta), persoanele supraponderale și cele cu afecțiuni renale, hepatice sau de malabsorbție (boala Crohn, fibroză chistică) sunt cele mai expuse. Singura metodă sigură de a confirma un deficit este un test de sânge care măsoară nivelul de 25-hidroxivitamina D. Medicii endocrinologi, precum cei de la Yale Medicine, consideră că un nivel optim pentru sănătatea oaselor se situează între 20 și 50 ng/mL.

„Terapia și prevenția deficitului de vitamina D sunt simple, relativ ieftine și sigure. Nu considerăm că există vreun beneficiu măsurabil atunci când nivelurile de 25-hidroxivitamina D depășesc 50 ng/mL,” afirmă Dr. Karl Insogna, profesor de endocrinologie la Yale School of Medicine.

Corectarea deficitului implică o strategie pe trei piloni. Primul este expunerea controlată la soare: 10-30 de minute, de 2-3 ori pe săptămână, cu fața, brațele și picioarele expuse, între orele 10:00 și 15:00. Al doilea pilon este alimentația, deși sursele sunt limitate: pește gras (somon, macrou), ulei de ficat de cod, gălbenuș de ou și alimente fortificate. Al treilea, și cel mai adesea necesar pentru a corecta un deficit existent, este suplimentarea. Doza trebuie stabilită de un medic, deoarece un exces de vitamina D poate fi toxic, ducând la creșterea calciului în sânge. Corectarea unui deficit poate dura între 8-12 săptămâni și 6 luni, în funcție de severitate și de planul de tratament.

Surse: