33 de ani și o scrisoare – Miracolul moaștelor Sf. Ioan Gură de Aur

A fost nevoie de o scrisoare. Fără ea, racla cu trupul unuia dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii era de neclintit. Pur și simplu refuza să fie mișcată, ca o mărturie tăcută a unei nedreptăți istorice care a durat peste trei decenii. Doar când împăratul a scris o epistolă de iertare, sicriul a devenit ușor. Atunci, și doar atunci, a putut fi adus acasă, la Constantinopol, scrie Știrile ProTV.

Vorbim despre Sfântul Ioan Gură de Aur. Ierarhul pe care calendarul ortodox îl cinstește de trei ori pe an și a cărui poveste despre curaj, exil și o reparație divină, venită la 33 de ani după moarte, continuă să uimească.

Cine a fost „Gură de Aur”? Portretul unui sfânt firav, dar cu o forță uriașă

La prima vedere, nu impresiona pe nimeni. Era un om firav. Mic de statură, slăbit, cu chipul tras de posturi nesfârșite și boală. Fruntea înaltă, plină de riduri, capul chel și ochii aceia adânci, tăioși, care parcă îți citeau sufletul. Se lupta mereu cu stomacul și nu suferea frigul. Fizic, nu era omul care să atragă masele.

Dar când vorbea, totul amuțea. Cuvintele lui aveau o forță de neimaginat, de unde și porecla „Hrisostom” – „Gură de Aur”. A trăit într-o vreme a titanilor, contemporan cu Ambrozie, Ieronim și Augustin în Apus, sau cu Vasile și Grigorie în Răsărit, dar a strălucit printre ei, ajungând arhiepiscop al Constantinopolului sub împăratul Arcadie. Ironia sorții… chiar soția împăratului, Eudoxia, i-a fost cel mai aprig dușman, pecetluindu-i soarta cu exilul și moartea.

Povestea moaștelor care nu au vrut să plece. Scrisoarea care a schimbat totul

S-a stins în exil. Departe de casă, în Comani, Georgia. Un sfârșit nedrept pentru un om care a încercat să reformeze Biserica și a mustrat fără frică luxul și decăderea curții imperiale. Trupul său a fost îngropat acolo.

Au trecut 33 de ani. Pe tronul Constantinopolului stătea acum Teodosie al II-lea, fiul celor care l-au alungat. Patriarh era Proclu, un fost ucenic al sfântului, cel care l-a convins pe tânărul împărat să îndrepte greșeala părinților săi. Și aici începe povestea. Când solia imperială a ajuns la mormânt, racla nu s-a lăsat mișcată. Nicio șansă.

Împăratul a priceput mesajul dincolo de cuvinte. A luat o foaie și a scris de mână o scrisoare de căință. În numele său și al mamei sale, Eudoxia, i-a cerut iertare Sfântului Ioan. Apoi, scrisoarea a fost pusă pe capacul raclei. Atât. În clipa aceea, sicriul s-a făcut ușor ca un fulg. Pe 27 ianuarie 438, moaștele ajungeau la Constantinopol, unde o mulțime copleșitoare, cu împăratul și patriarhul în frunte, le-a întâmpinat cu mii de lumânări aprinse. O reparație târzie, dar ce reparație!

Unde sunt astăzi moaștele Sfântului Ioan? Miracolul urechii neatinse de timp

Astăzi, cea mai mare parte a moaștelor sale se găsește într-un loc unde timpul parcă a încremenit: Sfântul Munte Athos. Mâna sa dreaptă se odihnește la Mănăstirea Filotheu de la 1284, un dar de la împăratul Andronic al II-lea. Capul, însă, este la Mănăstirea Vatoped, iar povestea lui este de-a dreptul incredibilă.

Pelerinii care ajung acolo rămân muți de uimire în fața unui detaliu. Urechea dreaptă a sfântului este intactă. Complet neputrezită, de parcă moartea a uitat de ea. Credincioșii o pot chiar atinge. De ce? Explicația vine de la ucenicul său, Proclu. El a mărturisit că l-a văzut cu ochii lui pe Apostolul Pavel șoptindu-i la acea ureche lui Ioan, exact în timp ce acesta scria comentariile la epistolele pauline. Părticele din moaștele sale se mai găsesc și la mănăstirile Iviron, Dionisiu și Dohiariu.

Învățături pentru azi. Ce spunea Sfântul Ioan despre furie, sărăcie și rugăciune

Și totuși, ce ne rămâne azi de la el? Puterea lui nu stătea doar în minuni, ci mai ales în cuvinte. El ne-a lăsat o lecție despre generozitate care sfidează timpul: „milostenia mai presus de toate se face cu bani, dar chiar şi ea străluceşte mai mult atunci când milostenia o facem din sărăcia noastră”.

Tot el ne-a întors perspectiva asupra conflictelor, spunând un adevăr greu de digerat, dar esențial: „Cel ce face nedreptate este mai păgubit decât cel nedreptăţit”. Sfântul Ioan Gură de Aur nu a lăsat în urmă doar moaște miraculoase sau textul Liturghiei. A lăsat o înțelepciune de zi cu zi, un fel de manual de supraviețuire spirituală într-o lume plină de capcane. Un mesaj la fel de viu astăzi ca și acum 1600 de ani.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google