Victoria Pedretti joaca o mama cu depresie in The Last Day. Ce spune

Zambesti la locul de joaca, pui poze perfecte pe retelele sociale și le spui tuturor ca esti bine, desi abia ai dormit două ore legate noaptea trecuta. Fix aceasta presiune tacuta a maternitatii este explorata în noul film „The Last Day”, care a avut premiera sâmbătă seara la Tribeca Festival, unde actrita Victoria Pedretti o interpreteaza pe Taylor, o mama a trei copii care isi pierde treptat contactul cu realitatea.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Povara invizibila a mamelor perfecte

De ce ne intereseaza un film independent american de la un festival de film? Pentru ca subiectul loveste direct intr-o realitate pe care multe dintre noi o traiesc zilnic: iluzia normalitatii și epuizarea mamelor care nu primesc ajutorul de care au cu adevarat nevoie. Intre noi fie vorba, societatea cere adesea femeilor sa duca tot greul casei și al cresterii copiilor fara sa se planga.

Iar Pedretti, cunoscuta deja publicului larg din serialul „You” de pe Netflix și din piesa de pe Broadway „An Enemy of the People” (unde a jucat alaturi de Jeremy Strong), a pus degetul exact pe aceasta rana invizibila. Desi ea insasi nu este mama, a simtit „o dragoste coplesitoare pentru personaj” imediat ce a citit scenariul.

Cum s-a nascut o poveste despre vulnerabilitate

Filmul reprezinta debutul regizoral al artistei vizuale Rachel Rose și reimagineaza capodopera „Doamna Dalloway” a Virginiei Woolf, plasand acțiunea în New York-ul zilelor noastre. Totul a pornit de la propria experienta a regizoarei cu depresia postpartum. Pe baza informatiilor publicate de Hollywoodreporter, Rose a recitit cartea la sfatul unei prietene imediat dupa ce a ieșit din acea perioada intunecata.

„Când am recitit Doamna Dalloway, am fost atat de miscata și uimita de Septimus, un personaj pe care nu-l asimilasem inainte, pe care acum il asimilam prin propria mea experienta, în suferinta și durerea lui mentala maniacala”, explica regizoarea. Așa a aparut personajul Taylor, o varianta feminina a veteranului traumatizat din romanul clasic. Despre actrita principala, Rose adauga un detaliu interesant: „Victoria este atat de primara și aduce asta în modul în care experimenteaza spatiul și corpul ei”.

O cercetare dureroasa în realitatea de zi cu zi

Discuțiile de pe platoul de filmare s-au concentrat fix pe presiunea pe care o simtim toate. „Femei și mame în general, și cum oamenii din viata lor creeaza aceste iluzii de normalitate și aceste iluzii de perfectiune bazate pe lucruri superficiale”, povesteste actrita despre modul în care a abordat rolul. „Este intotdeauna o iluzie și este o cantitate enorma de presiune.”

Sa intri în mintea unei femei care cedeaza psihic nu este deloc ușor. „Mi s-a parut uimitor ca, atunci când am incercat sa-mi duc mintea în locurile în care se afla ea, mi-a fost foarte ușor sa accesez. M-am trezit dorind sa o tin, dar sa nu inot în ea de teama sa nu ma inec. Ceea ce poate fi dificil”, marturiseste Pedretti.

Dar efectul emotional al rolului a fost profund. „Da, este periculos. M-am simtit mai degraba ca și cum as sta pe marginea unei stanci și as folosi o cantitate enorma de putere pentru a sta acolo cu un deget de la picior peste margine și doar sa privesc în jos la ceea ce este la un centimetru distanta.”

Mai mult, documentarea pentru rol a confruntat-o cu realitati tulburatoare din presa. „Au existat rapoarte și știri despre femei care s-au sinucis pe ele și pe copiii lor, și asta pe parcursul acelui an. Am avut acele nume scrise pe bilete Post-it în casa mea”, mai spune ea.

Ce poti face tu când sistemul nu te ajuta

Actrita ridica o problema vitala legata de sistemul medical (o problema cat se poate de familiara și la noi). „Intrebarea este cum se ajunge în acel punct fara ca nimeni sa ajute sau sa intervina, cum de încă nu avem suficiente cercetari despre femei și de ce sprijin au nevoie în perioada postpartum, cat de mult ne pot innebuni fluctuatiile hormonale?”, se intreaba ea revoltata. Concluzia ei este transanta: „Nu sunt surprinsa de modul în care femeile sunt dezamagite de industria medicala de multe ori.”

Și exact aici e cheia pentru noi toate. Sa fim sincere, de câte ori nu am ascuns oboseala sub un strat gros de corector? Daca ai o prietena care abia a nascut, nu o intreba doar daca bebelusul doarme bine noaptea. Intreab-o cum se simte ea (și ascult-o cu adevarat, fara sa ii oferi sfaturi nesolicitate). Cat despre actrita care a adus acest subiect dureros pe ecrane, recunoaste cu umor ca nu citise cartea originala a Virginiei Woolf inainte de a primi scenariul: „Sincer, nu sunt cea mai citita. (Rade.)”.