Albert Pintó revine în forță pe ecrane. Regizorul spaniol care ne-a ținut lipite de televizoare cu hituri globale precum „Money Heist” și „Nowhere” a pregătit un nou thriller de înaltă tensiune, intitulat „Leii în iarnă” („Leones en invierno”). Aflat momentan în post-producție, filmul promite să ne ofere o poveste tulburătoare despre răzbunare, limite umane și justiție pe cont propriu.
O poveste care ne tine cu sufletul la gura
Scenariul scris de Juma Fodde începe cu o premisă care îți dă fiori reci. Un crunt act criminal are loc, iar făptașul încearcă disperat să-și șteargă urmele, ascunzând inclusiv legăturile sale cu oamenii aflați la putere și cu crima organizată. Dar tatăl victimei, un om care credea că a lăsat definitiv în urmă o viață marcată de violență, decide să caute dreptatea pe cont propriu. El calcă niște linii roșii de la care nu mai există cale de întoarcere.
Sloganul oficial al producției rezumă perfect tensiunea din acest scenariu. „Dacă există ceva mai periculos decât un tată care își apără copiii, este un tată care nu mai are niciun copil de apărat.”
Iar distribuția este de-a dreptul impresionantă. Luis Zahara va conduce o echipă stelară de actori spanioli, alături de Roberto Álamo, Luis Callejo, José Manuel Poga, Inma Cuesta, María Romanillos și Amaia Aberasturi. Pe bune, abia așteptăm să vedem și colaborările speciale anunțate, unde apar nume grele precum Ana Wagener, Irene Escolar, Nicolás Furtado și Jordi Molla.
Dincolo de actiune si adrenalina
Așa cum arată detaliile din culise publicate recent de Variety, filmările au durat șapte săptămâni și s-au desfășurat în Madrid și Insulele Canare. Filmul este produs cu participarea Prime Video, RTVE și CreaSGR, în asociere cu Mogambo, iar distribuția în Spania va fi asigurată de Sony Pictures Entertainment Iberia.
Și hai să fim sincere cu noi însene. Noi, româncele, am devorat mereu producțiile spaniole pline de suspans pe platformele de streaming, fie că a fost vorba de seri târzii de weekend sau de momente de relaxare după munca de la birou. Un thriller psihologic de calitate a devenit, nu de puține ori, refugiul nostru perfect pentru a ne deconecta de la grijile facturilor sau ale aglomerației din trafic.
Producătorul Álvaro Ariza a vorbit extrem de deschis despre munca titanică din spatele camerelor. „Acesta este un pariu ambițios și extrem de solicitant. Fiecare zi de filmare a fost o provocare, secvențe de acțiune care ne-au împins la limită și o poveste condusă de personaje care invită la reflecție.”
El a ținut să sublinieze importanța vitală a colaborării cu regizorul proiectului. „A trebuit să am cea mai bună echipă și distribuție, și să fiu însoțit de Albert Pintó. Fără el, m-aș fi gândit de două ori înainte de a face filmul. Leii în iarnă este, mai presus de toate, un thriller care se scufundă adânc în cele mai neliniștitoare aspecte: diferitele moduri de a confrunta pierderea și un adevăr incomod că tăcerea găsește întotdeauna o crăpătură prin care să treacă.”
Cifrele succesului si intrebari incomode
Cifrele vorbesc de la sine.
Echipa din spatele acestui proiect are un istoric fabulos în industrie. María Luisa Gutiérrez, care va fi producător executiv, a stat în spatele succesului „Undercover”, câștigător al premiului Goya pentru cel mai bun film, cu încasări de 9,7 milioane de euro (11,3 milioane de dolari) în Spania. Tot ea a produs „Un funeral de locos”, care a adunat 3,0 milioane de euro (3,5 milioane de dolari). Proiectul anterior al echipei, „Barren Land”, lansat anul trecut, a strâns 1,6 milioane de euro (1,9 milioane de dolari) la box office.
Numai că povestea de acum nu este doar despre bani și efecte speciale. Ariza punctează o lecție dură de viață din noul scenariu. „Filmul nu caută răspunsuri ușoare, ci abordează o idee persistentă: Violența, oricât de mult ar părea justificată, generează doar mai multă violență.”
V-ați gândit vreodată cum ați reacționa în fața unei pierderi absolute?
Regizorul Albert Pintó ne oferă o perspectivă profundă asupra vulnerabilității umane. „«Leii în iarnă» este, pana la urma un film despre doliu și violență, greutatea trecutului și imposibilitatea de a trece anumite limite fără a suferi daune. Un film care privește direct la personaje frânte, imperfecte și profund umane, și pune o întrebare incomodă, dar cheie: Când ajungem în cel mai rău moment din viața noastră, suntem cu adevărat persoana care credem că suntem?”
Dincolo de suspansul garantat, acest nou film ne provoacă să ne privim în oglindă și să acceptăm că, uneori, acceptarea propriilor limite emoționale este cel mai curajos lucru pe care ni-l putem asuma.
