Știm cu toate că granița dintre disciplina tradițională și abuz poate fi subiect de dezbatere aprinsă la orice întâlnire între mame. Dar ce te faci când propriile reguli de familie te aduc în fața legii într-o țară străină? Noul film regizat de Cristian Mungiu, intitulat „Fjord”, aduce exact această dilemă pe marile ecrane, avându-i în rolurile principale pe Sebastian Stan și Renate Reinsve.

Miza acestei povești nu este doar un simplu conflict cultural îndepărtat. Filmul ne provoacă să ne gândim cum sunt judecate alegerile noastre parentale de către cei din jur și cât de mult are voie statul să intervină în intimitatea casei tale. Iar pentru noi, ca femei care jonglează zilnic cu decizii legate de educația copiilor, ridică niște semne de întrebare incomode despre ce înseamnă cu adevărat un mediu sigur pentru cei mici.

Trecutul regizorului și o nouă provocare

Au trecut deja 19 ani de când Cristian Mungiu a câștigat Palme d’Or cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”. Așa cum scrie Variety într-o cronică recentă de la Festivalul de Film de la Cannes, acesta este primul său lungmetraj filmat în afara României.

Și exact asta e cheia.

Mutarea acțiunii în Norvegia îi permite să exploreze ciocnirea dintre conservatorismul unei familii de imigranți și sistemul progresist nordic. Peisajele montane monocrome și apele întinse sunt privite cu un ochi apreciativ, însă natura umană este cea care provoacă alarmă în mijlocul acestei splendori naturale.

O poveste despre limite și diferențe culturale

Hai să vedem despre ce e vorba mai exact. Familia Gheorghiu, formată din Mihai (Sebastian Stan) și Lisbet (Renate Reinsve), se mută în Norvegia pentru a oferi celor cinci copii o viață mai liniștită, după moartea părinților lui Mihai. Ei sunt o familie de evanghelici stricți. Fără telefoane, fără jocuri pe calculator și fără muzică laică.

Într-o scenă de la început, Mihai îi spune fiului său: „Trebuie sa inveti sa recunosti când gresesti”.

Numai că lucrurile se complică teribil când fiica lor, Elia (interpretată de Vanessa Ceban), apare la ora de sport cu vânătăi pe corp, la o zi după o altercație cu mama ei. Profesorii alertează imediat autoritățile. La audieri, Elia și fratele ei Emmanuel (Jonathan Ciprian Breazu) recunosc că părinții le mai aplică uneori „o palma la fund”. Conform legilor norvegiene, copiii sunt plasați imediat în asistență maternală.

Ți s-a întâmplat vreodată să te simți judecată pentru o decizie minoră legată de copilul tău? Aici, părinții nu neagă acuzațiile, dar se blochează în semantică. Mihai consideră că o „pălmuire” nu este echivalentă cu o „lovire”, în timp ce autoritățile nu fac nicio diferență.

Ce înseamnă asta pentru spectator

Să fim sincere, nu este genul de film la care mergi să te relaxezi vineri seara. Pelicula durează două ore și jumătate și este filmată în tonuri reci de albastru argintiu de către directorul de imagine Tudor Vladimir Panduru.

Între noi fie vorba, scandalul din mică lor comunitate ia amploare rapid. Mihai începe să posteze videoclipuri emoționante pe YouTube, cerând solidaritate globală din partea altor evanghelici. Astfel, un caz local ajunge o cauză internațională.

Editorul Mircea Olteanu și Mungiu construiesc un thriller procedural în care nu știi exact cine este victima și cine este agresorul. Prestația actorilor (Sebastian Stan amintindu-și aici cu succes de rădăcinile sale românești) este curajos de sobră și nu invită la o simpatie ușoară.

Distribuția internațională a peliculei „Fjord” va ajunge treptat în cinematografele din Europa în lunile următoare, iar dezbaterile despre limitele educației parentale se vor muta din sălile de cinema direct pe grupurile de părinți.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră