Mersul săptămânal în parc e legat de scoruri mai bune

Un studiu britanic publicat în noiembrie 2026 arată că, în medie, copiii din familiile care au spus că merg la parc măcar o dată pe săptămână au avut mai puține dificultăți emoționale și de comportament decât copiii care au mers mai rar. Pentru părinți, parcul poate fi o activitate de luat în seamă, dar studiul nu dovedește că vizitele au produs această diferență.

Analiza a cuprins 4.219 copii din zona orașului Bristol, Anglia. Universitatea din Exeter a prezentat rezultatele medii ale grupului care a mers cel puțin săptămânal în parc drept cu 16,5% mai bune decât ale grupului care a mers mai rar. Procentul nu reprezintă o scădere cu 16,5% a riscului de boală pentru un copil.

Studiul, publicat online la 10 noiembrie 2026 în Journal of Epidemiology and Community Health, este semnat de Mark Ferguson, Benedict Wheeler, Rebecca Lovell, Helen Dodd și Alison Teyhan. Cercetătorii au folosit date culese de-a lungul copilăriei, nu au ales ei cât de des să meargă familiile în parc.

Ce au măsurat cercetătorii la copii

Rezultatul nu vine din diagnostice medicale. Cercetătorii au folosit scorul Total Difficulties Score din chestionarul Strengths and Difficulties Questionnaire, care adună dificultățile emoționale, problemele de comportament, lipsa de atenție sau agitația și greutățile de relaționare cu alți copii. Scorul merge de la 0 la 40 de puncte; un număr mai mic înseamnă mai puține dificultăți.

La comparația dintre copii, cei din grupul care mergea mai des în parc au avut un scor mediu cu 1,19 puncte mai mic. Cercetătorii au urmărit și cum se schimba scorul aceluiași copil în perioadele în care vizitele erau mai dese: diferența medie a fost de 0,19 puncte. Acestea sunt rezultatele numerice raportate în studiul original; cifra de 16,5% apare în prezentarea făcută de universitate.

Ce înseamnă pragul de o vizită pe săptămână

Părinții au spus în chestionare cât de des mergeau copiii în parc. Cercetătorii au strâns răspunsurile în cinci perioade ale copilăriei și au comparat, de fiecare dată, „cel puțin o dată pe săptămână” cu „mai rar”. Acesta este pragul ales pentru comparație, nu dovada că o vizită săptămânală este necesară sau suficientă pentru fiecare copil.

Analiza nu a găsit dovezi clare că legătura dintre vizitele în parc și scor se schimbă odată cu vârsta. În perioada de dinaintea adolescenței, rezultatul separat a fost însă prea nesigur pentru a arăta de unul singur o diferență.

Cercetătorii au ținut cont de sexul și greutatea la naștere ale copilului, vârsta și educația mamei, fumatul în sarcină, greutățile familiei, situația zonei în care locuia copilul și dacă locuința era într-un mediu urban sau rural. Au folosit și o metodă de calcul pentru răspunsurile lipsă, dar aceasta nu poate înlătura complet riscul ca participanții rămași în analiză să difere de cei fără date complete.

De ce rezultatul nu se aplică automat fiecărui copil

Participanții provin dintr-un grup de copii născuți la începutul anilor 1990 în zona Bristolului. Grupul a fost predominant alb, iar cercetătorii nu au putut evalua rolul timpului petrecut pe ecrane sau al telefoanelor inteligente în viața copiilor de astăzi. Nici calitatea parcurilor și nici motivul exact al legăturii observate nu au putut fi stabilite.

Studiul arată o legătură între vizitele mai dese și scorurile mai bune, nu că parcul este un tratament sau că orice familie va vedea același rezultat. Autorii spun că analiza trebuie repetată pe grupuri de copii mai recente și mai diverse.