Ucisă de cancer la 17 ani. Medicii au ignorat-o la 15 ani, spunând că e o criză de adolescență

Publicat: 29 ianuarie 2026, 10:39Actualizat: 23 iulie 2026, 02:25

17 ani. Atât a avut. A ucis-o cancerul la sân. O tragedie care, poate, putea fi evitată. Totul ar fi fost diferit dacă medicii ar fi ascultat-o cu doi ani înainte, la primul semnal de alarmă.

Isla Sneddon a găsit un nodul. Avea 15 ani. Medicii au liniștit-o. Doar „schimbări hormonale”, i-au zis, ceva ce „îi va trece odată cu vârsta”. Conform Dailymail, diagnosticul acela greșit a costat-o viața. Acum, părinții ei au o misiune: să schimbe legea, pentru ca alt coșmar ca al lor să nu se mai repete.

Diagnosticat ca o problemă adolescentină. Realitatea era un cancer galopant

Povestea coșmarului începe în iulie 2022. Isla avea 15 ani și un nodul. A fost trimisă acasă. Diagnostic? O problemă hormonală, specifică vârstei. Nimic de care să-ți faci griji. Doi ani mai târziu, medicul de familie a bănuit ce era mai rău și a cerut o biopsie de urgență. Incredibil. Spitalul a retrogradat trimiterea. Motivul? Era prea tânără.

Când diagnosticul corect a venit, în sfârșit, era deja prea târziu.

Verdictul a venit sec. Șase luni, poate un an de trăit. Isla a murit în martie anul trecut. „Am avut încredere în ce ni s-a spus. Credem că dacă Isla ar fi fost un adult cu aceleași simptome, s-ar fi făcut mult mai multe”, spune tatăl ei, Mark. El știe un lucru sigur: fiica lui ar fi trăit dacă boala era descoperită la timp, când încă mai exista o șansă.

„Suntem goi pe dinăuntru. Suntem pierduți”

Cum descrii o asemenea durere? Mark și Michelle încearcă să facă din ea o forță, o schimbare. „Nu vreau ca un alt tată sau o altă mamă să simtă ce simțim noi. Suntem goi pe dinăuntru, suntem pierduți – n-aș dori niciodată asta unei alte familii”, mărturisește Mark.

Când vorbește despre Isla, o numește „cea mai bună fiică pe care ți-ai putea-o dori”. O fată veselă, plină de viață. „Avea un simț al umorului foarte bun și era frumoasă. Eu și mama ei o adoram, voiam doar să aibă cea mai bună viață posibilă.”

Ironia sorții… tocmai ei, o familie fără niciun istoric de cancer, au fost loviți. „Era ultimul lucru la care ne gândeam”, adaugă tatăl.

Ultimele luni. O luptă contra cronometru

Vara anului 2024 a adus o înrăutățire bruscă. Au urmat zece săptămâni de coșmar, petrecute prin spitalele din Scoția, cu analize și proceduri nesfârșite. Apoi, părinții au fost chemați într-un cabinet. Se gândeau că vor vorbi despre stadiul bolii, despre tratament. Dar vestea a fost alta. Fiica lor era în fază terminală.

„Se răspândise de la sân la plămâni, la inimă și la ganglionii limfatici”, povestește Mark. „Când l-au detectat, era prea târziu. Era vorba doar de limitarea daunelor.” Isla a făcut o alegere. Nu a vrut să știe cât mai are. A vrut doar să trăiască. „A vrut doar să trăiască cât de bine putea.”

Și sfârșitul a venit. Brusc. „S-a trezit într-o duminică dimineața și a spus: «Tată, nu mă simt bine, cred că trebuie să mă duci la spital»”, își amintește tatăl. Au așteptat șase ore o ambulanță care n-a mai venit. Au dus-o ei. A murit acolo, în spital, în brațele lor. „Am îngrijit-o timp de șase luni de chimioterapie și a murit în brațele noastre în spital. Credeam că vom avea mult mai mult timp cu ea.”

Legea Isla: Peste 35.000 de semnături pentru o schimbare

Acum, lupta familiei Sneddon poartă un nume: „Legea Isla”. O propunere simplă. Trimiterile pediatrice urgente, cele cu suspiciune de cancer, să aibă aceleași termene de așteptare ca la adulți. Petiția lor de pe Change.org a adunat deja peste 35.000 de semnături.

Urmează o întâlnire cu Secretarul pentru Sănătate din Scoția, Neil Gray, pentru a discuta propunerea. Oficialul și-a exprimat „cele mai profunde simpatii” și a confirmat că se vor vedea. Între timp, un răspuns a venit și de la serviciul de sănătate: tratamentul Islei a fost „în conformitate cu protocoalele clinice așteptate”, dar se recunoaște durerea devastatoare a familiei.