Să fim sincere, multe dintre noi au o pasiune ascunsă pentru documentarele bizare, acele producții care te țin lipită de ecran tocmai pentru că par complet ireale. Noul film The Python Hunt aduce în prim-plan exact o astfel de poveste americană sută la sută adevărată. Regizorul Xander Robin ne arată ce se întâmplă la Florida Python Challenge, un eveniment anual organizat de guvern pentru a reduce populația uriașă și distructivă de pitoni birmanezi din stat.

Cum a început invazia pitonilor

Te-ai întrebat vreodată cum o specie exotică a ajuns să pună stăpânire pe un întreg ecosistem? Explicația e de-a dreptul fascinantă. Pitonii birmanezi au intrat inițial în SUA ca o alegere populară de animale de companie exotice. Dar lucrurile au scăpat complet de sub control.

O teorie larg răspândită este că un număr mare dintre ei au fost eliberați accidental în sălbăticie când uraganul Andrew din 1992 a devastat o mare facilitate de reproducere a reptilelor. De atunci, s-au înmulțit necontrolat, hrănindu-se cu fauna locală. Astăzi, populația actuală de pitoni din stat este estimată undeva între 50.000 și o jumătate de milion.

„Sunt ore de plictiseală întrerupte de câteva minute de adrenalină destul de intensă”, spune un participant blazat la competiție.

Femei curajoase și personaje excentrice

Și exact diversitatea oamenilor face acest documentar atât de captivant. Timp de 10 zile în fiecare vară, vânătorii amatori din toată țara se alătură profesioniștilor pentru un premiu în bani. Într-un articol recent semnat de Variety, aflăm că pelicula a avut premiera acum mai bine de un an la SXSW, unde a luat un Premiu Special al Juriului, iar acum rulează în cinematografele din SUA prin distribuitorul independent Oscilloscope Laboratories.

Printre participanți o găsim pe Anne Stratton. Este o văduvă de 82 de ani fără absolut nicio experiență de vânătoare, dar cu o dorință straniu de viguroasă de a înjunghia un piton prin craniu. Pentru a se descurca, ea l-a recrutat pe Toby Benoit, un floridian masiv, ca șofer și ghid.

La polul opus este Madison Oliveira. O fostă pușcaș marin, extrem de organizată, care își tratează colegii de vânătoare bărbați cu un dispreț scurt, iar prada ei serpentină cu o grijă sfâșietor de tandră. Pitonii pe care îi capturează sunt băgați în saci și duși acasă pentru a fi eutanasiați fără durere.

Atmosfera din Everglades și miza competiției

Între noi fie vorba, nu e un peisaj pentru oricine. Vânătoarea are loc în mare parte noaptea, iar directorii de imagine David Bolen și Matt Clegg joacă întunericul uleios din Everglades (o zonă mlăștinoasă uriașă) împotriva strălucirii neiertătoare a lanternelor frontale. Montajul realizat de Max Allman, pe muzica lui Nick Léon, creează un efect de coșmar fluorescent.

Mic detaliu, mare diferență.

Printre bărbații alfa îl vedem pe James McCartney, un fost vânător profesionist devenit renegat, care o aduce și pe fiica sa adolescentă, Shannon. Iar pentru a demonstra că nu vin doar oameni duri, Richard Perenyi, un profesor de științe din San Francisco cu părul prins în coc, participă spre uimirea celorlalți. Documentarul surprinde perfect absurditatea a ceea ce un observator numește cu regret „Burning Man al vânătorii de șerpi”.

Dincolo de vânătoare

Numai că regizorul păstrează și o distanță sceptică pe tot parcursul filmului. Unii localnici și ecologiști se întreabă dacă accentul pus de guvern pe vânătoarea de pitoni nu este cumva o distragere a atenției de la amenințări mai mari asupra ecosistemului local, cum ar fi pesticidele aprobate industrial.

Când unii participanți descriu pitonul ca „un invadator străin pe pământ american”, te întrebi ce reprezintă cu adevărat competiția pentru ei.

Pelicula are exact 92 de minute și va ajunge curând pe platformele de streaming VOD, fiind producția perfectă de weekend care te va face să cauți pe telefon informații despre șerpi, mult după ce ai oprit televizorul.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră