Obezitatea copiilor se va dubla pana in 2040 potrivit OMS

Publicat: 4 martie 2026, 15:27Actualizat: 23 iulie 2026, 02:27

Într-o clasă obișnuită din România, cu 30 de elevi, aproape 10 au deja probleme serioase cu greutatea. Cifra, care pare desprinsă dintr-un scenariu pesimist, este realitatea confirmată de cele mai recente date ale Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), publicate chiar de Ziua Mondială de Luptă Împotriva Obezității 2026. Problema este însă globală și pe o traiectorie explozivă. Un avertisment sumbru al Federației Mondiale a Obezității arată că, în lipsa unor măsuri drastice, peste 220 de milioane de copii și adolescenți ar putea suferi de obezitate până în 2040.

Radiografia unei crize: cifrele care sperie

În România, situația este alarmantă și măsurabilă. Conform datelor INSP, 32% dintre copiii de 8 ani sunt fie supraponderali, fie obezi. Procentul este similar și la vârsta de 7 ani, unde 27,5% dintre copii au exces de greutate. Datele, colectate în cadrul celei mai ample inițiative europene de monitorizare, European Childhood Obesity Surveillance Initiative (COSI), plasează România într-o zonă de risc. Nici la nivel european lucrurile nu stau mai bine: în cele 37 de țări participante la studiu, unul din patru copii cu vârste între 6 și 9 ani are exces de greutate.

Dar cifrele devin și mai sumbre la scară globală. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) arată că prevalența supraponderalității în rândul copiilor și adolescenților (5-19 ani) a explodat, crescând de la doar 8% în 1990 la 20% în 2022. Asta se traduce în peste 390 de milioane de tineri afectați. Dintre aceștia, peste 160 de milioane trăiau deja cu obezitate în 2022. Proiecțiile indică o agravare a situației: dacă tendințele actuale continuă, până în 2035, aproape 4 miliarde de oameni, adică jumătate din populația planetei, ar putea fi afectați de supraponderalitate sau obezitate.

De ce s-a ajuns aici? Mai mult decât o problemă de voință

Specialiștii subliniază că obezitatea nu este o simplă lipsă de voință, ci o boală cronică complexă, determinată de o interacțiune de factori genetici, sociali, de mediu și comportamentali. OMS definește obezitatea ca o boală cronică, recidivantă, care apare din interacțiuni complexe între genetică, neurobiologie și mediul înconjurător. Schimbările în alimentație, dominate de consumul de alimente ultra-procesate, bogate în grăsimi, zahăr și sare, combinate cu un stil de viață din ce în ce mai sedentar, au creat ceea ce experții numesc „medii obezogene”.

Medicul nutriționist Anca Hâncu pune degetul pe o rană specifică societății românești: presiunea școlară excesivă.

„Condamnăm acești copii la sedentarism. Copilul vine acasă. După aceea e trimis din nou la ore. Vine, își face temele, se culcă pe la 22:00. Mi-a spus o fetiță că nici nu a apucat să iasă afară. Un copil nu poate acumula 12 ore de școală.”

Acest program aglomerat face aproape imposibilă respectarea unui orar sănătos de mese și lasă puțin timp pentru activitate fizică.

Problema este exacerbată în țările cu venituri mici și medii, care se confruntă cu un „dublu paradox al malnutriției”: în timp ce încă se luptă cu subnutriția, ratele obezității explodează. Copiii din aceste medii sunt expuși la alimente ieftine, dense energetic, dar sărace în nutrienți, ceea ce duce la o creștere rapidă a obezității infantile, în timp ce problemele de subnutriție rămân nerezolvate.

Costul obezității: de la diabet la facturi de trilioane de dolari

Consecințele acestei epidemii tăcute sunt devastatoare. La nivel individual, un copil obez are un risc mult mai mare de a dezvolta la maturitate, sau chiar mai devreme, afecțiuni grave precum diabet de tip 2, boli cardiovasculare și anumite tipuri de cancer. Diabetul de tip 2, o boală considerată cândva specifică adulților, a început să apară tot mai des la copii. Pe lângă riscurile fizice, există și consecințe psihosociale severe: performanțe școlare scăzute, calitate a vieții redusă, stigmatizare, discriminare și bullying.

Factura economică este uriașă. Potrivit estimărilor citate de OMS, costurile globale ale supraponderalității și obezității sunt proiectate să atingă 3 trilioane de dolari pe an până în 2030 și o cifră amețitoare de peste 18 trilioane de dolari pe an până în 2060. În România, pregătirea sistemului medical pentru a face față acestei provocări este deficitară. În prezent, țara are un singur centru integrat de management al obezității, la Timișoara, cu alte două în curs de înființare în București. Medicul Anca Hâncu avertizează că indicele care măsoară gradul de pregătire al țării noastre arată că „nu suntem prea pregătiți cu politici naționale, cu măsuri de prevenire.”

Ce e de făcut? Soluțiile sunt pe masă

Experții sunt de acord că responsabilitatea e mai mult decât a individului, ci a întregii societăți. OMS, prin Planul de Accelerare pentru Oprirea Obezității, și alte organizații internaționale îndeamnă la acțiuni multisectoriale. Printre măsurile cele mai vehiculate se numără:

1. Măsuri fiscale și de reglementare: Un raport citat de Radio România face apel la introducerea unor taxe pe zahăr și pe băuturile îndulcite, o măsură care a arătat rezultate în alte țări. O altă propunere vizează limitarea strictă a publicității pentru alimentele nesănătoase, în special a celei destinate copiilor.

2. Crearea unui mediu sănătos: La nivel local, se recomandă amenajarea de parcuri, piste de biciclete și spații de joacă sigure pentru a încuraja activitatea fizică. Programele educaționale despre nutriție în școli și grădinițe, precum și încurajarea consumului de fructe și legume, sunt considerate esențiale.

3. Responsabilizarea industriei alimentare: Aceasta poate juca un rol semnificativ prin reformularea produselor pentru a reduce conținutul de grăsimi, zahăr și sare și prin asigurarea că opțiunile sănătoase sunt disponibile, accesibile și la prețuri rezonabile.

La nivel de familie, medicii precum Anca Hâncu insistă pe „fereastra de oportunitate de până la doi ani”, perioadă în care copiii pot fi împrieteniți cu o varietate de legume și alimente sănătoase. Implicarea părinților în activități sportive alături de copii este, de asemenea, crucială. Fără aceste intervenții coordonate, proiecția Federației Mondiale a Obezității pentru România arată că, până în 2030, aproape 500.000 de copii cu vârste între 5 și 19 ani vor suferi de obezitate. O bombă cu ceas pentru sistemul de sănătate și pentru viitorul unei întregi generații.

Surse: