Nișa pentru micul dejun revine în bucătăriile mici și poate fi utilă toată ziua

Un colț al bucătăriei poate deveni locul în care iei micul dejun, lucrezi, supraveghezi temele copiilor sau stai la povești, fără să ocupi o cameră separată. Nișele compacte reapar în locuințele cu suprafață limitată și pot fi amenajate ca banchete, margini ale insulei, baruri sau bănci la fereastră, potrivit ArchDaily.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Ideea practică este să delimitezi o zonă pentru activitățile zilnice, nu să adaugi pur și simplu o masă într-un spațiu rămas liber. Amplasarea în apropierea bucătăriei și a zonelor folosite pentru pregătirea și servirea mesei trebuie stabilită înainte să alegi forma mobilierului.

House Beautiful descrie revenirea acestor nișe în proiectele recente de design interior și în imaginile distribuite pe rețelele sociale. Designerii consultați de publicație împart amenajarea în patru componente care lucrează împreună:

masa, aleasă astfel încât să permită conversația și deplasarea în jurul ei;
textilele, care dau culoare zonei și trebuie să se curețe ușor;
iluminatul decorativ, folosit pentru a delimita vizual colțul;
locurile de ședere, care pot ascunde și spații de depozitare.

Alege locul după rutina ta, apoi stabilește forma nișei

Privește mai întâi traseele pe care le faci zilnic prin bucătărie și activitățile pentru care vei folosi zona. O nișă reușită are limite clare, o scară potrivită și o poziție gândită în raport cu circulația din încăpere. Aceste criterii contează mai mult decât aspectul decorativ ales la final.

Configurația poate fi liniară, în formă de L sau U. Poți folosi și o structură independentă ori un loc de ședere integrat într-o insulă sau într-un bar. Diferența dintre variante ține de modul în care te deplasezi prin încăpere, de apropierea față de bucătărie și de felul în care folosești zona de-a lungul zilei.

O bancă montată la fereastră valorifică un spațiu de trecere sau un colț care ar rămâne puțin folosit. O banchetă așezată lângă un perete trasează o margine clară într-o bucătărie deschisă, iar marginea unei insule poate primi locuri pentru mesele informale fără să creezi o încăpere închisă.

Elementele fixe, precum banchetele, polițele și tâmplăria realizată pe comandă, pot aduce mai multă claritate decât piesele de mobilier independente. Ele arată unde începe zona de stat și îi păstrează rolul chiar atunci când masa este folosită succesiv pentru mâncare, teme, activități casnice sau lucru.

Dimensionează amenajarea pentru zilele obișnuite, nu pentru întâlnirile care au loc rar. Insulele supradimensionate și zonele de luat masa fără limite bine definite încearcă să primească prea multe activități în același loc. Configurațiile mai mici și intenționat delimitate pot susține utilizări diferite fără să piardă organizarea spațiului.

Masa rotundă lasă mai multă libertate în jurul banchetei

Mai mulți designeri recomandă pentru această zonă o masă rotundă, în special un model cu picior central. Marginile curbe sunt mai ușor de ocolit, iar lipsa picioarelor amplasate în colțuri simplifică așezarea pe banchetă și ridicarea de la masă.

Forma rotundă îi așază pe cei care folosesc masa într-o poziție potrivită pentru conversație. În centrul blatului poți pune o tavă rotativă, astfel încât obiectele așezate pe ea să poată fi folosite în comun de toate persoanele de la masă.

Lindsey Herod, designer, explică faptul că oamenii caută spații confortabile, intime și cu utilitate reală. Într-o asemenea zonă, familia poate lua masa, copiii își pot face temele sau pot asambla puzzle-uri, iar adulții pot sta la povești la un pahar de băutură.

Amy Zolin, designer la Clarity Home Interiors, face diferența dintre nișă și insula centrală. Insula funcționează adesea simultan ca punct de întâlnire, suprafață de pregătire și bufet. Bancheta încorporată creează, în schimb, un loc separat vizual, conceput special pentru a te așeza și a rămâne acolo.

Dezirae Bruni, designer, leagă revenirea nișei de combinația dintre familiar și personal. Forma amintește de amenajările tradiționale, însă versiunile actuale sunt adaptate felului în care o familie își împarte activitățile și timpul petrecut acasă.

Textilele diferențiază colțul de restul bucătăriei

Poți folosi culoare și modele pe tapițeria banchetei, pe perne, pe fața de masă și pe suporturile pentru farfurii. Aceste suprafețe dau zonei o identitate proprie în interiorul unei bucătării deschise, dar materialele alese trebuie să fie ușor de curățat.

Michelle Lisac, designer, propune două abordări pentru ședere. O banchetă complet tapițată și încorporată are un aspect mai riguros, în timp ce pernele detașabile creează o amenajare mai relaxată. În ambele variante, locul este tratat ca o cameră mică aflată în interiorul încăperii mai mari.

Modelul nu trebuie să rămână doar pe banchetă. Shaolin Low de la Studio Shaolin folosește tapetul pe peretele din spatele nișei pentru a separa vizual zona. Când tapetul nu poate fi montat acolo, textilele cu model de la ferestre pot prelua acest rol.

Contrastul poate veni și din materialul mesei. Lindsey Herod folosește finisajul din lemn pentru a aduce o textură naturală lângă tapițerie și tâmplăria vopsită. Astfel, masa devine o parte vizibilă a amenajării, nu doar suprafața pe care așezi mâncarea sau lucrurile folosite în timpul zilei.

Corpurile decorative de lumină delimitează zona fără pereți

Iluminatul poate marca locul mesei într-un plan deschis. Un corp suspendat deasupra blatului atrage atenția asupra acestei zone și evită aglomerarea suprafeței cu alte obiecte decorative.

Pentru această amenajare, publicația vorbește despre un corp decorativ care să iasă în evidență.

Debbie Mathews, designer, preferă un candelabru interesant, vintage sau unic. Ea adaugă și aplice atunci când există suficient spațiu pe perete, astfel încât nișa să capete un caracter propriu în interiorul bucătăriei.

Acest tip de iluminat are un rol diferit de lumina de lucru folosită la pregătirea mâncării. Corpul decorativ evidențiază masa și conturul nișei, în timp ce bancheta, peretele din spate și poziția mobilierului păstrează senzația de spațiu parțial protejat.

Bancheta poate păstra obiectele care aglomerează încăperea

Locul de ședere poate îndeplini și o funcție de depozitare. În structura banchetei pot fi integrate sertare, compartimente în care intră coșuri sau un capac rabatabil care oferă acces la interior.

Olivia Botrie, designer la Dart Studio, spune că această depozitare este una dintre dotările pe care clienții nu cred inițial că le vor folosi, dar de care ajung să nu se mai poată lipsi după amenajare. Soluția păstrează obiectele suplimentare în aceeași zonă în care sunt utilizate, fără să adauge o piesă separată de mobilier.

Depozitarea integrată completează caracterul multifuncțional al nișei. Masa rămâne disponibilă pentru activitățile zilei, în timp ce compartimentele banchetei preiau lucrurile care altfel ar ocupa blatul sau locul de ședere.

Nișa a apărut tot ca răspuns la locuințe mai mici

Aceste spații au început să fie folosite la începutul secolului XX, când locuințele deveneau mai dense, iar organizarea vieții de zi cu zi se schimba. Ideea a fost asociată cu mișcarea American Arts and Crafts și a devenit cunoscută prin casele de tip bungalow din anii 1910 și 1920.

Camera formală pentru micul dejun din locuințele victoriene s-a transformat atunci într-un colț compact, integrat în bucătărie. Pe măsură ce casele deveneau mai mici și mai economice, arhitecții și firmele de tâmplărie montau bănci și mese fixe în colțuri, nișe și ferestre în bovindou care ar fi fost folosite ineficient.

Sufrageria formală rămânea destinată oaspeților și ocaziilor speciale. Nișa primea mesele obișnuite, temele copiilor și activitățile casnice desfășurate în diferite momente ale zilei. Mobilierul fix reducea spațiul necesar circulației și concentra mai multe utilizări într-o zonă clară.

Nișele s-au păstrat până la mijlocul secolului XX în locuințele construite după război și au existat uneori alături de sufrageriile formale. Spre sfârșitul secolului XX, răspândirea bucătăriilor open-plan și a insulelor mari a dus la declinul lor.

Revenirea actuală apare într-un context asemănător prin nevoia de economie a spațiului. Locuințele au mai puține camere dedicate, iar munca de la distanță, învățarea informală, viața socială și programele suprapuse cer ca aceeași zonă să poată primi activități diferite.

Soluția este folosită și în afara locuințelor de familie

Aceeași organizare apare în proiecte de co-living, adică locuințe în care rezidenții împart unele spații, în cămine și alte locuințe pentru studenți, în interioare hoteliere și în spații de lucru. Acolo, locurile compacte și parțial delimitate susțin întâlnirile informale, opririle scurte și utilizările care se schimbă pe parcursul zilei.

Aceste amenajări ocupă frecvent zone rămase între alte funcțiuni sau spații de trecere. Banchetele și celelalte elemente încorporate le dau limite vizibile, iar delimitarea parțială păstrează legătura cu încăperea mare și oferă, în același timp, un loc mai retras pentru masă, lucru sau conversație.

Citește și: