Skip to main content

Monogamia vs poligamia. Care-i soluția cea bună?

Pe măsură ce grupurile de oameni creșteau, de la zeci de indivizi la sute și apoi la mii, la fel s-a întâmplat și cu bolile transmise sexual. Amploarea acestor boli a pus presiune pe oameni să rămână monogami în ce privește comportamentul sexual.

Astfel, răspândirea bolilor contagioase poate influența dezvoltarea anumitor norme sociale și a unor judecăți de grup. În societățile mici de până la 30 de persoane, astfel de boli aveau viață scurtă și rămâneau fără impact asupra populației, dar, pe măsură ce comunitățile evoluau, la fel au făcut bolile.

Astfel, se pare că monogamia a oferit bărbaților un avantaj în ce privește progeniturile

Nu toți cercetătorii sunt convinși de această teorie. Kit Opie, un om de știință de la universitatea mai sus amintită, crede că apariția agriculturii a dus la monogamie întrucât oamenii doreau să-și păstreze bogăția prin căsătorie.

Monogamia este un sistem marital, nu unul de cuplare sexuală. Alegerea pe care o face femeia este un alt factor important. Infecțiile doar ar influența normele sociale, dar acestea nu se dezvoltă în izolare față de mediul natural.

Sau este vorba despre paternitate?

Opie este de acord că mărimea grupurilor și societăților joacă un rol în faptul că am devenit monogami, dar dintr-un motiv sinistru: infanticidul. Puii de om au nevoie de multă grijă și de timp pentru a crește, așa că mamele trebuie să se ocupe de ei mai mult timp și nu mai sunt la fel de dispuse pentru sex.

Bărbații stăteau și așteptau să se împreuneze cu femeile, așa că unii s-au gândit că merită să omoare copilul pentru a se împreuna mai repede. Tații, în schimb, doreau să-și protejeze progeniturile, formând un cuplu stabil cu mamele acestora.

În 2013, Opie a publicat un articol în care argumentează că monogamia a apărut pentru ca bărbații să-și poată apăra copiii. Ambele teorii au argumente pro și contra și deocamdată rămân doar atât: teorii.

Revoluția sexuală

Ceea ce s-a numit revoluția sexuală din anii ’60 a fost o formă de protest față de normele și regulile burgheze. După cărți precum „Open Marriage“ (Căsătorie deschisă), monogamia a devenit opțională, cel puțin în țările dezvoltate și industrializate.

Poligamia, susțin mulți cercetători, este naturală și se întâlnește la majoritatea speciilor, în special la mamifere. Dar, dacă purtăm această amprentă, de ce am devenit niște avocați atât de fervenți ai monogamiei, mai ales că acum nu mai există pericolul real al uciderii copiilor?

Adepții monogamiei au descoperit acest comportament și la unele animale, care-și aleg un partener și rămân cu el pentru tot restul vieții. Una dintre teoriile care încearcă să explice, sociologic, comportamentul monogam are de-a face cu avantajul oferit de familia cu doi părinți.

Avantaje emoționale

Oamenii sunt ființe complexe. Pentru a le înțelege comportamentul, trebuie să înțelegem evoluția psihicului de-a lungul mileniilor. Confortul fizic, dezvoltarea societății, faptul că nu mai trebuie să ne temem de prădători și că trăim în comunități relativ sigure ne determină să ne ocupăm de nevoi mai complexe și mai sofisticate, cum sunt cele emoționale.

Așa că monogamia rezolvă o problemă destul de frecventă în societățile moderne: te asigură că ai cu cine petrece seara de sâmbătă, fie că vrei să ieși în oraș, fie că vrei doar să stai în fața televizorului, vizionând împreună cu partenerul un film bun.

Poate că mulți oameni, bărbați sau femei, visează la deliciile pe care le poate oferi un harem, dar adevărul este că foarte puțini își pot permite întreținerea acestuia.

Așa că azi, când speranța de viață a crescut mai mult ca niciodată, tot ce ne putem permite este o monogamie în serie, așa cum par să aleagă cei mai mulți dintre noi, care nu suntem întotdeauna fericiți cu primele alegeri pe care le fac.