Mihaela Geoană vorbește zilnic cu Ana Maria, fiica ei din California

Publicat: 18 iulie 2026, 14:24Actualizat: 18 iulie 2026, 14:24

Zilnic, Mihaela Geoană și fiica ei, Ana Maria, păstrează legătura dintre București și California prin telefon sau apel video. Rutina le dă senzația că sunt împreună chiar și când una gătește, iar cealaltă își vede de treburile casei.

Spre deosebire de întâlnirile față în față, contactul zilnic a devenit pentru ele felul concret în care păstrează relația strânsă cu fiica stabilită în SUA. Mihaela Geoană a vorbit despre asta într-un interviu pentru Viva.ro, unde a descris amestecul de dor și liniște pe care îl trăiește un părinte când copilul este departe, dar bine.

Pentru multe mame, cel mai greu nu este lipsa veștilor, ci absența gesturilor mici de zi cu zi. Soluția lor de familie: telefoane lăsate deschise, fără o conversație formală, doar pentru a împărți același moment. Acest detaliu simplu arată cum se poate păstra apropierea când copiii sunt adulți și trăiesc în altă țară.

„Distanța nu este ușoară. Oricât de mult ne-am obișnui cu ideea, există întotdeauna acel dor. Este un sentiment pe care nu îl poți explica pe deplin, pentru că ține de legătura profundă dintre părinte și copil. Relația noastră este una extrem de caldă. Cu Ana vorbesc zilnic la telefon sau prin apel video. Tehnologia este o binecuvântare; uneori lăsăm telefoanele deschise în timp ce ea gătește în California și eu fac altceva în București, ca să «stăm împreună». Deși îmi este dor de ea în fiecare secundă, mă consolează faptul că îi este bine și că este fericită. Îi port de grijă, desigur, ca orice mamă, dar am încredere în alegerile ei.”

Prânzul de duminică, un ritual de familie păstrat cu sfințenie

În România, familia păstrează și un reper clar, care nu se negociază ușor: prânzul tradițional de duminică. Alexandru, fiul cuplului, locuiește în România, iar acest obicei transmite ceva important despre felul în care soții Geoană încearcă să țină casa adunată în jurul unor obiceiuri simple, repetate. Potrivit Unica, tocmai astfel de ritualuri ajută o familie să nu piardă sentimentul de apartenență când copiii cresc și își construiesc vieți separate.

Dincolo de rutina prezentului, Mihaela Geoană a vorbit deschis și despre etapa pe care ea și Mircea Geoană o așteaptă acum: cea de bunici. Nu a anunțat existența unui nepot pe drum, ci a descris acest moment ca pe un vis puternic al amândurora.

„O, acesta este marele nostru vis! Așteptăm cu nerăbdare acest moment. Cred că voi fi o bunică foarte activă și, cu siguranță, foarte «răsfățătoare». Dacă pe copiii mei i-am crescut cu o audiție rigoare necesară educației, cu nepoții cred că îmi voi permite luxul de a le face toate plăcerile.”

Schimbarea de perspectivă vine odată cu trecerea de la rolul de părinte la cel de bunic. Dacă în anii în care îți crești copiii rigoarea pare firească, în imaginarul buniciei apare mai multă blândețe, timp și disponibilitate emoțională.

Mihaela Geoană spune că el este „enciclopedia familiei” și că abia așteaptă să ducă mai departe tradițiile aromâne, inclusiv un obicei de la Lăsata Secului pe care ea îl leagă de propriii bunici.

„Mircea, de asemenea, abia așteaptă să le povestească tot ce știe, el este «enciclopedia familiei». Ne vedem petrecând veri lungi la mare sau la munte, învățându-i tradițiile noastre, inclusiv acele mici obiceiuri aromâne de la Lăsata Secului, cum ar fi prinsul halviței cu gura, pe care bunicii mei le făceau cu noi. Cred că rolul de bunic vine cu o altă perspectivă asupra vieții. Este mai multă liniște, mai multă răbdare, poate chiar mai multă disponibilitate emoțională.”

Un obicei mic care ține familia aproape

Dacă vă regăsiți în dorul după un copil plecat de acasă, exemplul lor oferă două puncte concrete. Primul este ritmul: legătura zilnică depășește, uneori, discuțiile rare și lungi. Al doilea este forma: nu este nevoie ca fiecare apel să fie o conversație solemnă. Uneori ajunge să lăsați telefonul deschis cât timp gătiți sau faceți treburi prin casă, doar ca să simțiți că îl aveți pe celălalt aproape.

Iar dacă familia este în același oraș sau în aceeași țară, un ritual fix, cum este prânzul de duminică, poate face diferența între intenția de a vă vedea și întâlnirea care chiar se întâmplă. În familia Geoană, acesta rămâne reperul concret, în timp ce pentru viitor direcția este clară: ei spun deschis că așteaptă cu nerăbdare momentul în care vor deveni bunici și își imaginează deja veri petrecute împreună, la mare sau la munte, în jurul tradițiilor de familie.

Citește și: