În 1996, un an marcat de o pierdere ce a rămas vie peste decenii, Mariana Ionescu Căpitănescu, interpretă de muzică populară, a trecut prin drama unei sarcini pierdute în Canada, unde locuia atunci cu familia. Mărturisirea ei dezvăluie durerea pierderii și felul în care răceala din spital i-a adâncit rana.

Spre deosebire de o sarcină obișnuită, dusă mai departe cu speranță, aceasta era, a spus artista, „destul de avansată”, iar momentul a ajuns rapid la spital. Mariana Ionescu Căpitănescu a mers la medici după ce a simțit că ceva nu este în regulă și acolo a aflat că inima bebelușului încetase să mai bată.

Orice femeie care citește o astfel de poveste înțelege că nu doar diagnosticul este greu într-o zi critică, ci și felul în care ești tratată într-un asemenea moment. Artista, după pierderea suferită, a avut un avort spontan indus, necesar tocmai pentru că sarcina era avansată. Această procedură a făcut experiența și mai dificilă.

Răceala sistemului medical canadian, o traumă adăugată

Partea cea mai apăsătoare a rămas contactul cu sistemul medical canadian din acea perioadă. Protocolul rigid și lipsa de căldură au lăsat o urmă diferită de durerea pierderii. Cum relatează Viva, medicii au refuzat să îi arate copilul.

În declarația citată de revista Viva, Mariana Ionescu Căpitănescu a rezumat în puține cuvinte tot ce a rămas după acel episod.

„A fost o traumă. Nu au vrut medicii nici măcar să mi-l arăte!”

Artista a mai spus, în aceeași declarație citată de revista Viva, că trăia în Canada în acel moment și că pierderea s-a petrecut în 1996. Continuarea acelei fraze nu apare integral în sursa citată, însă esența rămâne clară: a fost un episod care a marcat-o profund.

Empatia, crucială în momentele de vulnerabilitate

Dacă ați trecut printr-o experiență asemănătoare, mărturia artistei spune un lucru simplu, dar greu: pierderea în sine poate fi agravată de lipsa de empatie. În povestea ei, exact asta a cântărit enorm. De aceea, într-un moment vulnerabil, sprijinul uman și felul în care sunteți tratată fac diferența dintre o durere purtată singură și una în care măcar nu vă simțiți ignorată.

Nu știm detalii despre felul în care Mariana Ionescu Căpitănescu a reușit să depășească trauma de-a lungul anilor sau despre sprijinul primit din partea familiei. Rămâne însă curajul de a vorbi acum despre o pierdere pe care multe femei o poartă în tăcere.

„A fost o traumă. Nu au vrut medicii nici măcar să mi-l arăte!”

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră