Erau sute. Acum? Peste 30, poate. Magazinele de pie and mash din Londra, considerate primul fast-food din istorie, se zbat să rămână pe linia de plutire. Iar lupta e departe de a fi câștigată.

The Guardian scrie că, deși TikTok le-a adus un val de atenție și cozile se întind pe stradă la locațiile celebre, realitatea rămâne dură. Cinci magazine s-au închis doar în 2025 în zona metropolitană. Printre ele, un Manze’s din Deptford High Street. Funcționa de peste un secol.

Renaștere sau iluzie?

M Manze’s din Bermondsey, cel mai vechi magazin de acest tip din Londra, deschis în 1902, n-a fost niciodată mai plin. La Goddards din Greenwich, lumea stă la coadă în fiecare weekend. Washington Post a scris recent despre „revenirea surprinzătoare” a acestei „bucătării cockney”.

Cifrele spun altceva.

Bloggerul culinar James Dimitri, care a vizitat aproape toate locațiile rămase, are o imagine mai nuanțată. „Multe sunt pline la prânz. Altele… am fost la una zilele trecute. Atmosferă moartă. Știu că nu va rezista.”

Paradoxul e real. Închideri pe de o parte. Pe de alta, câteva deschideri recente. Barney’s în Walthamstow a apărut în 2018. Bush Pie & Mash în Shepherd’s Bush a preluat un spațiu în 2021. Coincidență?

Ritualuri și reguli nescrise

Pie and mash nu e doar mâncare. E ceremonie. Jonathan Nunn, co-editor al revistei Vittles, explică de ce mulți londonezi evită aceste locuri: „Există o insularitate care face dificilă inițierea clienților noi. Mai dificilă decât la fish and chips.”

Regulile sunt stricte. Niciodată cuțit. Doar furculiță și lingură. Plăcintele se întorc cu fundul în sus, se taie cu marginea lingurii. Oțetul cu ardei iute? Obligatoriu. „Trebuie să pui oțet, pentru că schimbă complet masa”, spune Nathan Jacobi, proprietarul BJ’s din Plaistow.

Iar povestea cu cuțitul? Jacobi susține că datează din Al Doilea Război Mondial, când magazinele au donat metalul pentru efortul de război. A auzit-o de la un pensionar de la Chelsea, în uniformă completă.

Supraviețuire prin inovație sau tradiție?

BJ’s acceptă doar cash. „Companiile de carduri îmi spun că pierd clienți”, râde Jacobi. „Ei sunt cei care pierd. Nu primesc pie and mash.”

Magazinul lui a supraviețuit dintr-un singur motiv. Tatăl său, Benjamin, a cumpărat proprietatea. „De asta suntem încă aici.” Din nouă magazine în Newham în 1982, BJ’s e singurul rămas. Unul singur.

Programul e epuizant. Marți și joi, Jacobi tocă carnea singur. Începe la cinci dimineața. Patru-cinci ore de muncă neplătită înainte să vândă prima plăcintă.

TikTok ajută. „Cel mai bun lucru. Mă ajută enorm.” Bloggerii pot fi și duri însă. Jacobi primește critici pentru că servește și cartofi prăjiți, nu doar piure. O erezie pentru puriști.

Protecție oficială sau cămașă de forță?

În octombrie 2024, parlamentarul Richard Holden a cerut statut de „specialitate tradițională garantată” pentru pie and mash. În februarie, 15 producători au agreat o rețetă standardizată.

Inovația a definit însă întotdeauna aceste magazine. Au trecut de la plăcinte cu țipar la carne tocată când economia a cerut-o. Acum unii oferă plăcinte vegetariene, alții sos în loc de „liquor” tradițional.

„Prezența sosului liquor e probabil singurul lucru non-negociabil”, spune Nunn. „Dar dacă variante noi ajută magazinele să supraviețuiască în Londra anului 2026, prefer asta.”

Jacobi face liquor cu dragoste. Sosul obișnuit? „Îl fac cu apă.”

Ironia sorții: mâncarea săracilor din East End a ajuns curiozitate pentru turiști americani și subiect de TikTok. Criticul american Keith Lee a vizitat anul trecut și a rezumat perfect: „E ceva despre care să faci tam-tam? Nu cred. E comfort food. Oamenii vin de ani de zile și continuă să vină.”

Exact asta e. Nimic spectaculos. Plăcintă, piure și tradiție. Va fi suficient?