Leurda, sau Allium ursinum, este o plantă erbacee, perenă. Este adesea folosită în alimentație, având un gust similar cu cel al usturoiului.

Leurda poate atinge înălțimea de 30 – 50 cm. Are 2 frunze eliptic-lanceolate și lung pețiolate. Tipul de fruct este achenă. Are un puternic miros de usturoi. Este răspâdită în păduri, la umbra marilor copaci. Înflorește în perioada aprilie – iunie. Este comestibilă atâta vreme cât nu ănflorește, iar vara dispare complet. Leurda este răspândită în toată Euroasia, în special estul Europei și Caucaz.

Leurda este răspândită în cea mai mare parte a Europei. Aceasta crește în pădurile cu soluri umede, preferând condiții ușor acide. În insulele britanice, coloniile sunt frecvent asociate cu albăstrelele, în special în pădurile antice. Aceasta este considerată o specie de indicator vechi ai pădurii.

Cum poate fi folosită leurda

Frunzele de leurdă sunt comestibile, fiind folosite în preparearea salatelor, ca plante medicinale, fierte ca legume, în supă sau ca ingredient pentru un sos care poate fi un substitut pentru pesto în locul busuiocului. Tulpinile sunt conservate prin sărare și mâncate ca o salată în Rusia. O varietate de brânză din Cornish Yarg are o crustă acoperită cu frunze de usturoi sălbatice. Bulbul și florile sunt, de asemenea, comestibile. Se folosește pentru prepararea brânzei de herbi, o specialitate pentru Van în Turcia.

Prima dovadă a utilizării a leurdei de către om provine din așezarea mezolitară Barkær (Danemarca), unde a fost găsită o impresie de frunză. În localitatea neolitică elvețiană din Thayngen-Weier (cultura Cortaillod), o concentrație ridicată de polen din leurdă a fost găsită în stratul de așezare, interpretată de unii ca dovadă a utilizării leurdei ca furaj.

Cu ce poate fi confundata planta

Plantele care pot fi confundate cu leurda includ crinul din vale, Colchicum autumnale, Arum maculatum și Veratrum viride, toate fiind otrăvitoare. Frecarea frunzelor între degete și verificarea mirosului de usturoi poate fi de ajutor.

Când frunzele de leurdă și Arum maculatum apar mai întâi, ele arată asemănător, dar frunzele de Arum maculatum au muchii neregulați și multe vene adânci, în timp ce frunzele de leurdă sunt convexe cu o singură venă principală.

Frunzele de crin din vale sunt pereche, verzi și provin dintr-o singură tulpină de culoare roșu-violet, în timp ce frunzele de leurdă apar în mod individual și sunt verzi.

Unt de leurdă

Unt de leurdă sau unt cu leurdă, cum ai spune, tot o minune este și nu trebuie să treaca nici o primăvară fară răsfățul asta. Partea cea mai cea, din povestea cu leurda este că deși are gust și miros de usturoi, după ce a fost mancata și savurată, indiferent cum, nu lasă urme. Adică dacă leudă ai mancat, gura nu-ți miroase!

Leurda bună cu adevărat trebuie să fie foarte proaspătă și dacă nu o ai în spatele casei, în gradină, atunci din piată trebuie cumărată doar leurda foarte proaspăta, nu aia tuflită și ploștită care nu mai are nici gust nici aromă. Trebuie preparată imediat pentru că se vestejește repede și dacă s-a pățit, nu mai e bună de nimic.

Merge perfect în mancarea de spanac, în orice fel de salate, în mancarea de ștevie, în tarte și frittata.

Untul de leurdă este un deliciu care face dependentă și căruia o să-i duci dorul până la primăvara următoare.

• 200 de grame de unt gras
• 100 de grame de brânză sarata uscata bine
• 3-4 legături de leurdă
• sare, piper, dacă vrei și puțin ardei iute uscat, tot dacă vrei

Cum se prepara untul

Untul de lasă la temperatura camerei. Brânza trebuie desfăcută cumva, dată prin răzătoare sau în blender. În blender merge cel mai bine. Pune treptat untul și omogenizează bine împreună cu brânza. Adauga la final leurda spălată și bine scursă înainte și taiata în fâșii fine. Omogenizează totul cu câteva impulsuri la blender. Pune și sare sau piper ori ardei iute, dacă simți că e nevoie. Scoate totul pe o folie alimentară, formează un sul și lasă-l la rece o oră-două.

Tot ce mai trebuie se faci este să întinzi untul pe pâine prăjită. Cu ceai negru îndulcit cu miere este o poezie…