Fost ministru al Culturii în Guvernul condus de Viorica Dăncilă, actorul George Ivașcu a spus clar și răspicat că nu-și mai dorește o revenire în politică. Mandatul său, deși scurt (între 2018 și 2019), a coincis cu un moment istoric, Anul Centenar. totusi, el nu privește în urmă cu regret, ci cu recunoștință pentru o oportunitate unică.
Un privilegiu unic, dar o experiență de nerepetat
Deși a fost o perioadă intensă și plină de încărcătură simbolică, George Ivașcu este ferm pe poziție când vine vorba de viitorul său. Nu mai există cale de întoarcere în arena politică. Pentru el, a fost o misiune de onoare, legată strict de sărbătorirea celor 100 de ani de la Marea Unire.
„Niciodată nu aș mai face politică. Nu e vorba de regret. E am luat-o ca pe o oportunitate pe care am avut-o, nefiind membru de partid, dar având susținere, că așa este obligatori, ca în an centenar să fiu ministru al Culturii. Or, să fii ministru al Culturii în an centenar este un mare privilegiu. Până la urmă este o sărbătoare de care nu știu când ne mai putem mândri. Doamne-ajută și peste 100 de ani să fim în aceleași granițe, Doamne-ajută să fim aceiași, Doamne-ajută, dar, deocamdată, ăsta a fost un privilegiu, dacă vreți, al unui om de cultură, de a sărbători anul centenar al României în calitatea de organizator al acestor evenimente care omagiau cei 100 de ani”, a declarat actorul.
Actorii din România trebuie să fie propriii lor impresari
La prima vedere, actoria și administrația par două lumi total diferite. Numai că George Ivașcu este de altă părere și subliniază că, în România, un actor trebuie să aibă cunoștințe vaste, mult dincolo de scenă. V-ați gândit vreodată la asta? La noi lucrurile stau puțin diferit față de marile industrii cinematografice, unde artiștii sunt protejați de o întreagă echipă.
„Eu recomand că oamenii ar trebui să fie pregătiți. Mai ales în industria noastră, a actorilor, în care noi nu avem impresari. În spatele unui mare actor de la Hollywood sau de oriunde există. Ai agentul tău impresar, ai contabilul tău, ai juristul tău. Este o industrie. În România trebuie tu să știi să te uiți într-un contract, ca să nu-ți pară rău. Trebuie să știi care e prețul pieței, ca să știi să nu te duci nici pe trei fire de paie, dar nici să nu ceri ceva exorbitant. Undeva trebuie să-ți găsești echilibrul și să fii racordat un pic la fenomenul ăsta pentru că noi ne reprezentăm pe noi înșine. Și atunci trebuie să știi să poți negocia contractul, să știi că efectele juridice nu cauzează grav sănătății și așa mai departe. Adică, noi trebuie să fim un pic atenți și la părțile astea”, a insistat Ivașcu.
Educație pentru viață, nu pentru note
Iar această nevoie de cunoștințe practice nu se oprește la actori. În calitatea sa de profesor la UNATC, Ivașcu crede cu tărie că educația pentru viață ar trebui să înceapă mult mai devreme, încă din adolescență. Hai să fim serioși, mulți tineri sunt pur și simplu debusolați când sunt lăsați de capul lor.
Realitatea îi sperie adesea.
„Eu cred că adolescenții ar trebui să fie educați pentru viață. Să știe să se orienteze măcar în spațiu. Că la un moment dat i-am întrebat pe studenții: Bă, unde ești tu? Păi după ce ne luăm? Păi hai să ne gândim după ce vă luați. Măcar noi învățam că e vorba de, dacă te uiți la o biserică și știi că acolo unde e altarul e estul, câteva repere. Pentru că după aceea, uneori sunt pierduți. Sau se pierd pentru că îi sperie realitatea înconjurătoare. Și atunci, noțiuni. Eu n-am zis că trebuie să fii performant, dar noțiuni trebuie să ai. Eu spuneam adesori că la chimie nu trebuie să existe vanitate sau orgoliu, să mă ierte doamnele profesoare de chimie, prin care să mă bată cu liniuța la mână sau să mă pună pe coji de nucă, nu mai există fenomenul, dar zic ca idee, pentru că nu știu. Eu nu trebuie să învăț chimie dacă eu vreau să mă fac actor. Eu trebuie să învăț că ăsta este H2O. Asta e apa. Asta pot să o beau. Și să nu beau HCL. Ăla e acid clorhidric, adică noțiunile din care să supraviețuiesc să nu fac confuzii, că apoi sunt derutat. Dacă eu tot nu vreau să mă fac chimist, farmacist sau ceva care să-mi trebuiască cu adevărat, să aprofundez, ar trebui să primesc noțiuni de educație, să fiu educat”, a mai spus George Ivașcu.
