Estrogenul oral și cel administrat prin piele au profiluri diferite de risc la menopauză

Dacă iei în calcul terapia hormonală pentru simptomele menopauzei, calea de administrare contează alături de doză și durata tratamentului. Un studiu observațional național, de tip caz-control, arată profiluri diferite de risc pentru estrogenul administrat oral și terapia aplicată prin piele, potrivit SfatulMedicului.ro.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

Cercetătorii au comparat incidența bolilor trombotice la femeile care urmau terapie hormonală cu cea înregistrată în rândul femeilor care nu foloseau aceste tratamente. Fiind un studiu observațional, rezultatele arată asocieri, fără să stabilească o relație directă de cauză și efect.

Estrogenul administrat oral a fost asociat cu un risc mai mare de tromboembolism venos, inclusiv atunci când tratamentul fusese urmat pe termen scurt. Tromboembolismul venos presupune formarea unui cheag de sânge într-o venă.

Pentru infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral ischemic, creșterea riscului a fost observată în principal la femeile care utilizau estradiol oral în doze mai mari de 1 mg pe zi, timp de peste un an.

Terapia transdermică, aplicată prin plasturi, geluri sau spray-uri, nu a fost asociată, în ansamblu, cu o creștere a riscului de evenimente trombotice, indiferent de doză sau de durata tratamentului. Rezultatul nu înseamnă însă că această variantă este potrivită automat pentru fiecare femeie.

Modul de administrare schimbă traseul estrogenului în organism

Diferența observată poate fi explicată prin felul în care estrogenul ajunge în organism. Varianta orală trece mai întâi prin ficat, unde poate influența producerea factorilor implicați în coagularea sângelui. Administrarea prin piele evită în mare măsură acest prim pasaj hepatic.

Terapia hormonală presupune administrarea în principal de estrogen și progesteron, pentru a compensa scăderea naturală a producției hormonale din menopauză. Această etapă apare de obicei în jurul vârstei de 50 de ani, însă momentul diferă considerabil de la o femeie la alta.

Tratamentul poate ameliora mai multe manifestări care îți afectează somnul, confortul sau starea de zi cu zi:

bufeurile și transpirațiile nocturne;
uscăciunea vaginală;
somnul perturbat;
schimbările de dispoziție;
durerile articulare și musculare.

Beneficiile trebuie analizate împreună cu posibilele riscuri, printre care se află tromboza venoasă profundă, accidentele vasculare cerebrale și, în unele cazuri, cancerul de sân. Terapia hormonală nu este necesară și nici potrivită pentru toate femeile, iar alegerea depinde de severitatea simptomelor și de riscurile individuale.

Înainte de începerea tratamentului, discuția medicală poate acoperi patru puncte concrete:

simptomele pe care vrei să le ameliorezi și cât de mult îți afectează viața;
istoricul tău medical și eventualele cazuri familiale de boli trombotice, accidente vasculare cerebrale sau cancer de sân;
calea de administrare, doza și durata tratamentului;
investigațiile și monitorizarea periodică necesare.

Primul pas poate fi consultația la medicul de familie, care îți oferă orientarea inițială și poate emite trimiteri pentru investigațiile de bază. Diagnosticul și gestionarea terapiei hormonale revin specialiștilor în endocrinologie sau ginecologie.

Evaluarea poate cuprinde discuția despre simptome și istoricul medical, analize de sânge pentru măsurarea nivelurilor hormonale și, uneori, densitometrie osoasă pentru estimarea riscului de osteoporoză. Consultațiile de specialitate pot avea loc în ambulatorii, spitale publice sau clinici private.

Menținerea unei greutăți sănătoase, mișcarea regulată, alimentația echilibrată și evitarea fumatului pot contribui la reducerea riscului general de complicații la menopauză. Dacă simptomele îți afectează calitatea vieții sau ai antecedente familiale relevante, evaluarea la endocrinologie ori ginecologie permite alegerea și monitorizarea tratamentului în funcție de riscurile tale.