Un nou studiu arată că depresia poate atenua toate cele cinci simțuri, nu doar simptome cognitive și emoționale.

Persoanelor care trăiesc cu depresie li se schimbă astfel și felul în care corpul răspunde la lume. Cercetarea, condusă de profesorul de neuroștiințe Christopher Sharpley de la University of New England, alături de Dr. Lorenzo Odierna, Prof. Vicki Bitsika și Christopher Watson, a identificat o „hiposensibilitate senzorială” semnificativ mai prezentă la persoanele depresive decât la cele nedepresive. Mai simplu spus, vederea, tactilul, gustul, auzul și mirosul pot deveni mai puțin ascuțite.

Pentru multe femei care au simțit că ceva „se închide” și în corp, nu doar în minte, miza acestei descoperiri este foarte concretă. Studiul aduce o validare științifică pentru simptome fizice ușor de trecut cu vederea și deschide drumul către tratamente mai potrivite, adaptate felului în care se manifestă depresia la fiecare persoană.

Cum a documentat studiul hiposensibilitatea senzorială

Echipa a analizat 51 de studii anterioare, iar concluzia a fost un răspuns comportamental global la nivelul tuturor celor cinci simțuri. Acest lucru adaugă o dimensiune importantă unei abordări psihiatrice care a privit mult timp depresia mai ales ca pe o afecțiune cognitiv-emoțională.

Christopher Sharpley, profesor de neuroștiințe la University of New England, a explicat că diferența a fost clară în toate cele cinci zone senzoriale.

„Am constatat că hiposensibilitatea senzorială a apărut la nivelul tuturor celor cinci simțuri majore la persoanele depresive într-o măsură semnificativ mai mare decât la persoanele nedepresive.”

Cercetătorul spune că această retragere senzorială arată felul în care depresia mobilizează întregul corp, nu doar gândirea și emoțiile. Cum relatează Medicalxpress, concluzia centrală a studiului este că simptomele fizice merită luate la fel de serios în diagnostic.

„Acest lucru nu fusese documentat atât de detaliat anterior și arată modul în care depresia poate declanșa un răspuns la nivelul întregului corp.”

Explicația propusă de Sharpley este ușor de înțeles dacă vă gândiți la perioade de stres copleșitor. Când lumea din jur devine greu de dus, corpul încearcă să se retragă și să reducă intensitatea cu care primește informațiile neplăcute. În această logică, pierderea din acuitatea gustului, mirosului, tactilului, auzului sau văzului nu apare ca un detaliu secundar, ci ca parte din răspunsul organismului.

Profesorul a formulat această idee foarte direct:

„Când lumea cuiva devine atât de dureroasă sau ineluctabilă încât nu mai poate face față, singurul răspuns pe care îl are corpul nostru este să se retragă.”

Și a adăugat că o cale eficientă pentru această retragere este atenuarea simțurilor, astfel încât informațiile dintr-o lume percepută ca neplăcută să fie mai puțin intense.

La ce merită să fiți atenți dacă simptomele par și emoționale, și fizice

Dacă depresia este însoțită de o formă de „amortizare” a simțurilor, mesajul util de reținut este acesta: semnalele fizice nu sunt mai puțin importante decât cele emoționale. Cercetarea susține tocmai nevoia unei înțelegeri mai complete, în care corpul și mintea sunt privite împreună.

Aceasta nu înseamnă diagnostic pus acasă și nici etichete rapide. Înseamnă că, atunci când mergeți la un specialist, merită să vorbiți și despre felul în care simțiți lumea din jur, nu doar despre tristețe sau epuizare. Direcția în care merg cercetătorii este includerea retragerii senzoriale în criteriile majore de diagnostic pentru depresie.

La University of New England, în cadrul grupului UNE Brain-Behavior Research Group, echipa a colectat date prin electroencefalogramă, pe scurt EEG, de la peste 200 de rezidenți locali din Armidale. Pe baza acestor date, au fost deja identificate cinci subtipuri distincte de depresie, diferențiate prin tiparele undelor cerebrale.

Importanța schimbării pentru viitorul tratamentelor este clară. Cercetătorii urmăresc tratamente specifice pentru fiecare dintre cele cinci subtipuri, în locul unei abordări de tip „aceeași soluție pentru toți”. Caracteristicile clinice ale acestor subtipuri nu sunt detaliate aici, dar direcția este clară: personalizare, nu uniformizare.

Sharpley a comparat această nevoie de precizie cu felul în care ne așteptăm să fim evaluați pentru orice altă problemă de sănătate. El spune că simpla etichetă „sunteți deprimat” nu este suficientă dacă dorim tratamente mai bune și mai potrivite pentru fiecare pacient.

Tot el a explicat și unde poate duce concret munca echipei din Armidale.

„Folosind laboratorul de electroencefalogramă (EEG) al BBRG, am colectat date de la peste 200 de rezidenți locali din Armidale și, până acum, am reușit să identificăm cinci ‘subtipuri’ de depresie prin tiparele lor distincte ale undelor cerebrale. Fiecare dintre aceste subtipuri de depresie necesită un tratament specific, mai degrabă decât o pastilă ‘mărime universală’ sau o terapie psihologică. Prin această muncă, vom putea forma un model al depresiei în comunitățile rurale.”

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră