Poți trata acasă petele grase și mirosul neplăcut al prosoapelor de bucătărie, fără să depășești temperatura suportată de țesătură. Ai două variante de curățare: spălarea la mașină, cu detergent, și tratarea manuală a prosoapelor mici. Pentru oțet și bicarbonat contează felul în care le folosești, nu doar cantitatea.

Alegi temperatura după etichetă, chiar dacă prosopul este foarte murdar

Înainte să selectezi programul, citește temperatura maximă și condițiile de întreținere indicate de producător. Dacă eticheta permite 60°C, poți folosi această temperatură pentru o curățare mai riguroasă și reducerea numărului de microorganisme. Rezultatul depinde însă și de detergent, de ciclul de spălare și de uscarea integrală.

CDC (Centrele din SUA pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) recomandă să speli textilele casnice cu detergent, la o temperatură pe care materialul o suportă, și să le usuci complet. Chiar dacă petele persistă, respectă limita de temperatură înscrisă pe etichetă.

Pentru prosoapele utilizate obișnuit, fără murdărie abundentă, detergentul și temperatura admisă de material pot fi suficiente pentru reducerea riscului de transmitere a microorganismelor. Nu ai nevoie, ca regulă generală, de un ciclu la 90°C: pentru folosirea obișnuită a prosoapelor de baie, beneficiul suplimentar al acestei temperaturi nu este demonstrat.

Reperele practice diferă după culoare și tipul petelor, dar rămân subordonate etichetei:

Pentru murdărie ușoară, precum transpirația și praful, poți alege 30-40°C.

Pentru pete de machiaj sau uleiuri de corp, intervalul indicat este 40-60°C, în limita permisă de țesătură.

Pentru prosoape de bucătărie încărcate cu grăsimi alimentare, poți utiliza 60°C numai dacă producătorul permite acest lucru.

Pentru prosoapele din velur, păstrează temperatura la cel mult 40°C, pentru protejarea moliciunii și a culorii.

Potrivit Digi24, un ghid NHS England despre uniformele personalului medical arată că zece minute de spălare la 60°C îndepărtează aproape toate microorganismele. Același document menționează că detergentul folosit la 30°C elimină majoritatea microorganismelor Gram-pozitive, o categorie de microorganisme, de pe uniformele analizate. Aceste rezultate privesc îmbrăcămintea medicală: nu reprezintă un program obligatoriu pentru prosoapele tale și nu garantează rezultate identice pe orice țesătură.

Dacă împarți prosoapele cu alte persoane și cineva din locuință are o boală infecțioasă, riscul de transmitere poate crește. Recomandarea medicală pentru textilele utilizate în comun în această situație este spălarea la temperatura maximă acceptată de material.

Pregătești încărcătura astfel încât detergentul să ajungă printre fibre

Separă prosoapele după culoare și gradul de murdărie. Ține albul, ecrul și bejul departe de textilele colorate. Spală prosoapele separat de haine, mai ales de cele cu fermoare ori catarame, care pot agăța buclele de bumbac.

Lasă spațiu în tambur pentru circulația apei și a detergentului. Prosoapele noi eliberează fibre fine la primele spălări, iar acestea se pot depune pe celelalte haine.

Pentru întreținerea țesăturii, poți selecta un program cu mai multă apă și o centrifugare cu limita setată în intervalul 800-1000 de rotații pe minut. Centrifugarea prea puternică poate presa buclele, lăsând prosopul mai rigid după uscare.

La temperaturi mai joase, pentru prosoapele colorate, poți prelungi ciclul sau poți alege detergent cu enzime active, ingrediente care ajută la descompunerea proteinelor și grăsimilor.

Dozezi detergentul fără exces și lași balsamul deoparte

Alege un detergent pentru rufe albe sau pentru rufe colorate, după încărcătură. Gelurile și variantele lichide se clătesc mai ușor decât pulberea, mai ales dacă ai apă dură. Resturile de detergent prinse între fibre pot face prosopul aspru și îi pot reduce absorbția.

O cantitate suplimentară de detergent nu înseamnă automat o curățare mai bună. Reziduurile se pot acumula în țesătură și pot atrage murdăria. Balsamul clasic reduce capacitatea prosopului de a absorbi apa, iar înălbitorii pot slăbi fibrele.

În apă dură, dizolvarea și clătirea detergentului sunt mai dificile; poți observa urme de pulbere și dungi pe textile. Potrivit absulo.ro, dacă apa este foarte dură, un dedurizator este o opțiune pentru reducerea acestei probleme. Depunerile minerale de pe bucle pot contribui și ele la senzația de prosop rigid.

Tratarea manuală a petelor cu oțet are limite

„Aciditatea oțetului ajută la desprinderea petelor pe bază de ulei din prosop, care pot fi apoi îndepărtate prin acțiune mecanică, cum ar fi frecarea, agitarea sau spălarea la mașină”, explică James Joun, specialist în curățenie, despre tratarea petelor grase de pe prosoapele de mâini și de bucătărie.

Potrivit PHonline.ro, pentru prosoapele mici, procedeul manual descris presupune următorii pași. El include adăugarea bicarbonatului în apa cu oțet, deși avertismentul privind neutralizarea celor două ingrediente limitează utilitatea combinației:

Umple un lighean sau o găleată cu apă caldă, apoi toarnă oțet alb, în cantitate de jumătate de cană. Ține prosoapele în amestec 30 de minute.

Scoate prosoapele și pune în apa rămasă un sfert de cană de bicarbonat. Introdu-le din nou și mișcă-le ușor 2-3 minute.

Clătește-le în apă rece până când apa de clătire devine limpede. Stoarce-le delicat și întinde-le la uscat, de preferat afară.

Pentru folosirea ingredientelor la mașină, Frej Lewenhaupt, expert în curățenie, precizează: „Acest proces necesită două cicluri de spălare, deoarece amestecarea oțetului și a bicarbonatului în același ciclu le neutralizează”.

„Pentru că implică spălări suplimentare, deci mai mult consum de apă și energie, nu recomand această metodă, deoarece poate afecta țesătura în timp”, adaugă Lewenhaupt despre repetarea acestui tratament.

Ca tratamente ocazionale, sunt propuse și un pahar de oțet alb la spălare, pentru mirosul de umezeală, sau, separat, o jumătate de pahar de bicarbonat, pentru moliciune. Nu le transforma într-o combinație adăugată la fiecare încărcătură.

„Dacă prosoapele încep să miroasă sau devin rigide, folosim oțet și bicarbonat la câteva săptămâni pentru a le reda moliciunea și capacitatea de absorbție”, spune Van, expert în curățenie, despre folosirea ocazională a acestor ingrediente.

Pentru prosoapele puțin folosite, Lewenhaupt menționează și curățarea cu abur ca metodă de reducere a bacteriilor și mirosurilor. El o descrie drept mai blândă cu fibrele și cu un consum mai mic de apă și energie.

Uscarea completă împiedică păstrarea umezelii în prosop

Scoate încărcătura imediat ce mașina și-a încheiat programul. Pune prosoapele în dulap numai după ce s-au uscat în întregime. Textilele de baie pot reține umezeală și microorganisme de pe piele mult timp după utilizare, în special dacă rămân umede.

Poți folosi uscătorul de rufe dacă instrucțiunile de întreținere îl permit. Dacă usuci afară, întinde prosoapele uniform, fără expunere directă prelungită la soare: aceasta poate estompa culorile și poate lăsa țesătura mai aspră.

Între utilizări, lasă prosopul desfăcut, cu o suprafață cât mai mare expusă aerului, nu împăturit. Dacă a rămas umed sau a căpătat miros, lasă-l să se usuce și spală-l înainte de următoarea folosire.

Frecvența spălării depinde de utilizare și de condițiile din încăpere. Într-o baie slab aerisită, cu abur frecvent, poate fi nevoie să speli prosoapele chiar la fiecare 2-3 zile. Spală-le mai des când ești bolnavă; prosoapele pentru mâini au și ele nevoie de spălări frecvente, fiind folosite repetat și rămânând adesea umede.

La final, poți renunța la călcare pentru întreținerea obișnuită: fierul aplatizează buclele și reduce atât aspectul pufos, cât și capacitatea prosopului de a absorbi apa.

Parteneri

Articole recomandate din rețeaua noastră