Celulele stem pot contribui la stenoza lombară. Un posibil tratament este încă în cercetare

Publicat: 29 septembrie 2026, 13:51Actualizat: 29 septembrie 2026, 13:51

Durerea, amorțeala și dificultățile la mers pot apărea în stenoza spinală lombară atunci când ligamentele îngroșate lasă mai puțin spațiu în canalul spinal și pun presiune pe nervi. Afecțiunea afectează aproximativ 103 milioane de persoane la nivel mondial, iar cercetătorii au identificat acum celule stem care ar putea contribui la creșterea anormală a țesutului.

Studiul realizat de cercetători de la Weill Cornell Medicine și Hospital for Special Surgery a fost publicat pe 7 septembrie 2026 în revista Cell, potrivit ScienceDaily. Lucrarea are identificatorul DOI 10.1016/j.cell.2026.08.018 și analizează o posibilă țintă pentru tratamente viitoare, nu un medicament a cărui eficiență a fost demonstrată la pacienți.

Dr. Matthew Greenblatt și dr. Sravisht Iyer sunt co-autori corespondenți ai studiului. Greenblatt este și membru al Sandra and Edward Meyer Cancer Center de la Weill Cornell.

Echipa a analizat mii de celule individuale și le-a separat în tipuri distincte. Cercetătorii au urmărit apoi capacitatea numită „stemness”, adică posibilitatea unei celule de a se reînnoi continuu și de a produce celulele mature necesare formării și întreținerii tendoanelor și ligamentelor, a explicat dr. Matthew Greenblatt.

Cercetătorii de la Weill Cornell Medicine și Hospital for Special Surgery au identificat astfel o populație de celule stem până atunci greu de găsit, care pare să producă tendoanele și ligamentele corpului, țesuturile conjunctive care leagă mușchii și oasele. Echipa a examinat apoi cum ar putea aceste celule stem să contribuie la stenoza spinală lombară.

La șoareci, celulele au fost găsite într-o regiune specializată din tendoane și ligamente, care pare să funcționeze ca rezervor pentru creșterea și repararea acestor țesuturi. În probe umane, echipa a confirmat că ele se pot autoreînnoi și pot genera celule ligamentare.

Probele umane au provenit din țesut îndepărtat în timpul intervențiilor chirurgicale de la pacienți care își dăduseră consimțământul. Dr. Lingling Hu, cercetătoare postdoctorală în laboratoarele lui Greenblatt și Iyer, este primul autor al studiului.

Probele umane de ligament au fost prelevate chiar de dr. Iyer în timpul operațiilor.

Celulele au fost identificate și în ligamentul rotulian, în tendonul lui Ahile și în celelalte zone examinate. Dr. Matthew Greenblatt, Rohr Family Research Scholar, profesor asociat de patologie și medicină de laborator la Weill Cornell și patolog la NewYork-Presbyterian/Weill Cornell Medical Center, consideră că ele ar putea reprezenta celulele stem universale ale tendoanelor și ligamentelor din corp.

Semnalizarea calciului a controlat creșterea anormală în experimente

Cercetătorii au comparat celule din ligamentele pacienților cu stenoză spinală cu celule prelevate de la persoane operate pentru hernie de disc, dar care nu prezentau semne de stenoză. În ligamentele persoanelor cu stenoză au fost găsite mai multe dintre celulele stem nou identificate.

Diferența s-a păstrat și după transplantarea celulelor la șoareci. Cele provenite de la pacienții cu stenoză au produs mai multe celule tendinoase decât celulele prelevate de la persoanele fără stenoză. Deși afecțiunea este complexă, Greenblatt a explicat că acest rezultat susține implicarea lor în mecanismul bolii.

Analiza a arătat și că celulele asociate stenozei aveau o semnalizare a calciului mai intensă. Acesta este unul dintre mecanismele prin care o celulă își controlează procese precum activitatea și creșterea.

Când oamenii de știință au crescut genetic semnalizarea calciului în celule stem provenite din ligamente sănătoase, țesutul a început să crească excesiv. Reducerea aceleiași semnalizări într-un model de șoarece cu stenoză spinală lombară a blocat creșterea anormală a celulelor.

Aceste rezultate fac din semnalizarea calciului o posibilă țintă terapeutică. Blocantele canalelor de calciu, medicamente folosite deja pe scară largă pentru hipertensiune, ar putea fi cercetate în viitor pentru stenoza spinală. Pentru a se stabili dacă o asemenea abordare este sigură și eficientă la pacienți, sunt necesare studii clinice.

Dr. Iyer a spus că lucrarea este probabil prima care arată o posibilă țintă terapeutică pentru una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale coloanei din lume.

Pentru tine, distincția importantă este între rezultatul obținut în celule și la șoareci și un tratament disponibil în practica medicală. Descoperirea nu arată că blocantele canalelor de calciu tratează acum stenoza lombară și nici nu demonstrează încă un beneficiu clinic pentru persoanele cu această afecțiune.

Dr. Sravisht Iyer, profesor asociat de ortopedie la Weill Cornell și chirurg spinal la Hospital for Special Surgery, a explicat că identificarea acestor celule permite studierea mecanismului bolii înainte ca starea unui pacient să se agraveze până la necesitatea unei operații pentru eliberarea compresiei nervoase.

Identificarea celulelor din tendoane și ligamente a fost mai dificilă deoarece aceste țesuturi conțin numeroase celule asemănătoare fibroblastelor și greu de deosebit. Grupul condus de Greenblatt identificase în 2018 celula stem care inițiază repararea fracturilor în stratul exterior al osului, apoi descoperise celule implicate în formarea craniului și a coloanei vertebrale.

Greenblatt intenționează să cerceteze dacă aceleași celule stem sunt implicate și în alte afecțiuni ale țesutului conjunctiv, inclusiv în sindromul Marfan. Posibile direcții viitoare de studiu includ rupturile coafei rotatorilor, leziunile tendonului lui Ahile, reconstrucția ligamentelor și degenerarea cronică a tendoanelor. Având în vedere că ele par să stea la originea celulelor tendoanelor și ligamentelor, cercetătorul consideră că defectele lor ar putea fi implicate într-o gamă mai largă de afecțiuni ale acestor țesuturi.

Sindromul Marfan este o boală genetică ce afectează țesuturile conjunctive din tot corpul.

Lucrarea a fost susținută parțial de Marfan Foundation’s Victor A. McKusick Fellowship, un Kellen Scholars Award, Children’s Tumor Foundation (CTF-2023-01-005) și Arthritis National Research Foundation (1065843). Finanțarea a inclus și un Jumpstart award de la Weill Cornell și un premiu al National Research Foundation of Korea, finanțat de Ministry of Education (NRF-2021R1A6A3A14038667).