Când stă mai mult acasă în primii ani ai copilului, ce se schimbă în starea unui tată și în viața de familie

Un studiu făcut în Suedia arată ceva ce multe cupluri simt deja în viața de zi cu zi: atunci când tatăl stă mai mult acasă în primii ani ai copilului, nu se schimbă doar programul familiei, ci și felul în care se simte el. Cercetarea sugerează că tații care și-au luat un concediu parental de câteva luni au avut un risc mai mic de simptome depresive decât cei care au lipsit foarte puțin de la muncă.

Adaugă Revista Ioana ca sursă preferată în Google

În cifre, studiul a urmărit 746 de tați suedezi timp de 18 luni, din momentul în care copiii lor aveau aproximativ 9 luni până la 27 de luni. Cei care au stat în concediu parental 14-40 de săptămâni au avut șanse semnificativ mai mici să arate semne de depresie decât tații care au luat cel mult patru săptămâni. Diferența nu a apărut la grupul care a stat 5-13 săptămâni și nici la cel care a depășit 40 de săptămâni, raportat la același prag foarte scurt, de până la patru săptămâni.

Un tată mai prezent poate însemna o familie mai așezată

Pentru tine, miza nu este doar o cifră dintr-un studiu. Este întrebarea foarte concretă: cum arată viața de acasă când responsabilitatea nu cade aproape exclusiv pe un singur părinte? Un concediu parental mai echilibrat poate însemna mai mult decât ajutor practic. Poate însemna o rutină mai stabilă, mai puțină presiune pe mamă și un tată care intră mai firesc în rolul lui de părinte, nu doar ca sprijin „din când în când”, ci ca prezență zilnică.

Dar partea valoroasă a cercetării este că mută atenția și spre sănătatea emoțională a taților. Până acum, multe discuții despre concediul parental s-au concentrat aproape exclusiv pe mame. Studiul suedez vine cu un mesaj mai nuanțat: bunăstarea tatălui nu este un detaliu secundar, ci parte din echilibrul întregii familii.

De ce ar putea conta tocmai intervalul de 14-40 de săptămâni

Michael Wells (docent la Departamentul de Sănătate a Femeii și Copilului, Karolinska Institutet) a explicat că rezultatele nu indică orice tip de absență de la serviciu, ci un anumit echilibru al timpului petrecut acasă.

„Rezultatele noastre sugerează că tații care își iau concediu parental peste cele 90 de zile, dar nu mai mult de 60% din totalul concediului, ar putea avea o sănătate mentală mai bună.”

În Suedia, fiecare părinte are 90 de zile netransferabile de concediu parental, adică aproximativ 13 săptămâni. Iar concluzia interesantă este că beneficiul observat a apărut peste acest prag, nu sub el. Cu alte cuvinte, câteva zile sau câteva săptămâni pot să nu fie suficiente pentru ca tatăl să intre cu adevărat în ritmul casei, al îngrijirii și al legăturii cu copilul.

Pe baza datelor prezentate de Medicalxpress, ipoteza cercetătorilor este una foarte ușor de înțeles în viața reală: timpul susținut petrecut acasă schimbă relația cu bebelușul și cu noul rol parental.

„O ipoteză este că timpul susținut petrecut acasă îi ajută pe tați să construiască o legătură mai strânsă cu copilul lor, să se simtă mai siguri în rolul parental și să stabilească rutine zilnice, ceea ce, la rândul său, poate reduce riscul de simptome depresive.”

Citatul îi aparține lui Michael Wells și lui Jingyi Wang (Departamentul de Sănătate a Femeii și Copilului, Karolinska Institutet). Și e, poate, partea cea mai utilă pentru orice familie: nu vorbim doar despre „timp petrecut împreună”, ci despre încredere, repetiție și rutină. Exact lucrurile care fac primele luni mai respirabile.

Ce poți lua de aici dacă locuiești în România

România oferă unul dintre cele mai lungi concedii de creștere a copilului și stimulente financiare. Asta înseamnă că, pe hârtie, există spațiu pentru un aranjament mai echilibrat între parteneri. Numai că realitatea de zi cu zi vine cu bariere pe care multe familii le cunosc deja: presiunea de la locul de muncă, ideea că mama „stă mai bine” cu copilul, lipsa unor programe solide de sprijin parental și o rețea insuficientă de creșe față de alte state europene.

Pentru mame, aceste lipsuri se văd direct în întoarcerea mai grea la serviciu. Pentru tați, se pot traduce în ezitarea de a lua o parte mai mare din concediu, chiar dacă familia ar avea nevoie de asta. Iar pentru cuplu, dezechilibrul se adună în lucruri mici și repetitive: nopți nedormite, program încărcat, sentimentul că unul duce aproape tot greul.

Dar studiul suedez oferă un reper util, nu o presiune. Nu spune că există o formulă perfectă pentru toate familiile. Spune doar că un concediu prea scurt, de până la patru săptămâni, a fost asociat cu rezultate mai slabe decât un interval de 14-40 de săptămâni. Asta îți poate da o idee practică atunci când discuți în cuplu cum împărțiți timpul, energia și revenirea la muncă.

Cum poți folosi ideea studiului fără să transformi totul într-o presiune

Dacă ești într-o familie care planifică această perioadă, merită să privești concediul parental și ca pe o investiție în sănătatea emoțională a casei, nu doar ca pe o soluție logistică. O întrebare simplă poate ajuta: ce variantă ne permite amândurora să învățăm rutina copilului, nu doar să supraviețuim ei?

Iar dacă un concediu lung pentru tată nu este posibil, mesajul util rămâne același: prezența constantă contează. Rutinele împărțite, timpul repetat petrecut cu copilul și încrederea construită pas cu pas pot face diferența în felul în care se așază viața de familie.

Studiul are și limite clare. Este unul observațional, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra direct o relație cauză-efect, iar informațiile despre concediul parental au fost bazate pe auto-raportările taților. Cercetarea i-a urmărit însă pe participanți pe parcursul a 18 luni, între 9 și 27 de luni ai copilului, adică exact într-o perioadă în care oboseala, adaptarea și rolurile din familie se reașază zi de zi.